Tunetul

Cap II- Lord Brooklyn

   Cu o privire îngândurată şi cu paşi repezi, domnul nostru, Lord Brooklyn părăsea incinta locului său de muncă. Deşi era un renumit lord pe pământurile natale, de când s-a mutat  în reședința sa din Londra, datoriile şi noile achiziții ale soției sale l-au dat peste cap. A fost nevoie doar de câteva săptămâni pentru a recupera banii de care avea nevoie, iar această seară fusese oficial ultima zi. Stiind că nu şi-a anunțat soția despre acest termen scurt de muncă, Lord Brooklyn avea să o surprindă. Nu vă gândiți că avea să îi aduca un cadou sau să îi organizeze un bal, nu. Avea să o prinda în flagrant, ştia de numeroasele vizite ale doamnei la barul "Angels", iar în noaptea aceasta se va asigura că divorțul este cea mai bună idee. Cu aceste gânduri în minte, Lord Brooklyn chemă o trăsură si speră la ce e mai bun. În mai puțin de jumătate de ceas, trăsura opri în fața misteriosului han. Lordul se asigură că mijlocul de transport trecu de colțul străzii şi caută o intrare ascunsă în han. Nu era prost, ştia că nu avea nicio sansă să ghiceasca parola de la intrarea din față şi în niciun caz nu avea de gând să îsi facă o apariție forțată , spera să poata intra la fel de repede cum voia să iasă, cât mai silențios. Pipăind fiecare perete ce înconjura hanul şi încercând toate statuile ciudate din grădina părăsită ,domnul nostru era cât pe ce să se dea bătut, însă ştia că intuiția lui nu îl înșelase niciodată , avea o intuiție la fel de puternică ca cea a femeilor şi simțea că va găsi intrarea. Ajungând lângă felinarele din fața hanului,se sprijină de unul si începu să bată consecutiv din degete pe cel din fața sa. Surprinzător , după doar cinci bătăi , copacul paralel cu felinarul începu să se încline . Dându-şi seama că aceasta era intrarea secretă pe care o căuta, lordul îsi scoase cuțitul de sub haina şi scrijeli pe felinar un S în cinstea celui mai bun prieten al său , Ducele Stephen de Seaborn, care a lucrat pentru garda regală şi ştia mii de trucuri ca cel cu intrarea secretă. Asigurându-se astfel domnul nostru că nu va uita locul cu intrarea, porni cu pasi ușori spre gaura făcută în copac. Cum intră , primul lucru pe care îl observă fu mirosul ciudat. Într-adevar, nu se aştepta nimeni ca interiorul unui copac să miroasă ca o vată de zahăr, însă mirosul de lemn era combinat cu mirosul de mâncare proastă şi, total absurd, mirosul de băutură bună. Lord Brooklyn înaintă cu băgare de seamă deoarece în acel întuneric dens nu aveai cum să-ti dai seama că la trei pasi de tine se află o trapă. Ghidându-se însă dupa auz, domnul nostru ajunse cu bine lângă trapă si, bâjbâind cu mâinile prin aer, reuşi să o atingă şi să o ridice. În momentul în care ochii lui facura contact cu lumina mult lipsita lordul avu impulsul de a saruta pamantul pentru acea minune. După aceste minute destinate contemplării la viața sa, Brooklyn îşi dădu seama că se afla pe un hol lung ce dădea chiar în mijlocul barului. Se întrebă cum de nu auzise gălăgia până atunci. Aşezându-şi mai bine pălăria astfel încât să-i ascundă ochii şi trăgându-şi gulerul cât mai aproape de gură, Brooklyn era gata să devină pentru câteva minute (sau mai mult) unul din ticăloşii hanului.
Cum intră în imensa încăpere, fiecare pereche de ochii se intoarse spre el. Era o rutină, nimic mai mult, dar ce ştia lordul nostru despre asta. Cam nimic, desigur, în înalta societate mizeră nu vedeai asemenea comportament, sau poate că da, dar acei ochii sunt diferiți de aceştia. Acei ochii te priveau fără jena, fără menajamente, cu viclenie şi invidie. Dar aceşti ochii te priveau doar cu o pură curiozitate. Iar dacă erai un individ ce îşi masca special înfățişarea, te priveau cu şi mai multa curiozitate, deşi cam asa îşi mascau toți adevăratele fețe, atat fizic cât şi moral. Nu întrebați de ce, numai ei ştiau. Lord Brooklyn şi-ar fi dorit să rămână nemişcat timp de câteva minute pentru a admira cum se cuvine încăperea. Nu suferea oamenii falşi ce se aflau în cârciuma, dar aprecia mult stilul în care fusese construita. Incăperea unde se servea masa, băutura şi se dansa era imensă , probabil ocupa trei sferturi din întreaga cârciumă. Încăperea era pe cât de mult posibil înconjurată în lemn. Mai pe scurt, semăna cu o cabana. Pe fiecare perete erau aranjate într-un stil artistic, nici mai mult, nici mai puțin de cinci cărămizi, probabil aceasta fiind cheia pentru intrarea secretă. Sub fiecare aranjament de cărămizi se afla câte un "trofeu", adică un cap de animal împăiat. Pe unul din pereți era un urs, pe altul o vulpe, pe altul un cerb şi pe ultimul un lup. Puteai să simți cum veghează asupra hanului. Încăperea era încălzită de trei şeminee mari la o distanță mica unul de celălalt şi apropiate de mese. Lumina venea din mai multe lămpi amplasate pe pereți şi realizau o atmosferă pe atât de liniştită, pe atât de înflăcărată. În mijlocul încăperii trona "ringul de dans", care era de fapt un spațiu delimitat pe care nimeni nu îl încălca, iar in jurul lui erau mese din lemn cu câte o lumânare pe fiecare. În fundul încăperii se afla bucătăria, bineînțeles, ascunsă după o uşă, iar la doi paşi de ea începeau nişte scări spiralate ce duceau la dormitoare. Muzica mergea nonstop, iar oamenii umpleau ringul de dans, fiecare cu un partener. Prin acea mulțime agitată şi destul de amețită se aflau Oliver şi Lady Mary, părând prea prinşi în lumea lor pentru a-şi da seama ce se petrece în jurul lor.
   Lord Brooklyn se apropie tiptil de soția sa, repetându-şi în gând următoarele mişcări. În sfârşit, după atâta timp, avea curajul să o facă, avea curajul să aleagă singur pentru viața lui, să piardă nobilimea pentru libertate. Păcat, însă, că viața lui devenise dintr-o dată mai hotărâtă să-l provoace. Când ajunse în dreptul celor doi amorezi, cineva dădu peste el, făcându-l să-şi mute atenția spre o cascadă răvăşită de păr şaten. Ştia că damele din înalta societate nu aveau voie să poarte părul desprins, în voia lui, aşa că fără să aibă nevoie de argumente, o clasifică pe domnişoara din fața lui drept o chelneriță. O ajută să se ridice, iar spre mirarea lui, domnişoara era chiar îmbrăcată că una dintre cele mai nobile dame ale Londrei. Ignorând roşeața de pe fața acesteia din cauza agitației, tânăra nu era nicidecum o persoană ce putea fi trecuta cu vederea, cascada întunecată se revarsa tulbure pe umerii delicați, de un crem frumos şi trecea cu puțin de bust. Ochii verzi sclipeau mai ceva ca stelele şi păreau atât de intenşi că puteau să te despice din priviri. Sprâncenele întunecate se arcuiau întrebător ceea ce îi aduse lui Brooklyn un mic zâmbet. Coborând privirea, domnul nostru văzu un nas micuț si fin , obraji roşiatici, buze pline şi rotunjite într-un zâmbet timid şi o bărbie mică. Fața ei semăna cu cea a unui înger, însă felul ei de a fi întrecea şi cei mai vicleni demoni. Corpul ei mic era îmbrăcat într-o rochie roşie, lungă până în pământ şi cu mici modele din dantelă neagră desenate ici colo. Singura bijuterie pe care o purta era un lanț cu mici diamante ce ajungea chiar până unde se termină decolteul. După ce termină de analizat persoana străina, domul nostru hotărî să se prezinte. Îşi spuse numele şi, bineînțeles, gradul în societate, deşi, după părerea lui, acesta nu impunea nimic. Iar fața se prezenta la rândul ei. Numele ei era Lady Amber Rose, însă cum îşi spuse numele, se uită la ceasul pe care il avea Brooklyn la vedere si pleca cu pasi repezi spre iesire. Cand tanarul se uita la ceas crezu ca e o gluma, era aproape miezul noptii, doar nu pleca chiar atunci. Ignorand fiorii pe care ii avea dupa examinarea lui Lady Amber, lordul se intoarse la perechea din spatele sau, hotarat sa puna capat mariajului cu Lady Mary. O batu usor pe umar iar cand aceasta se intoarse, incerca sa nu izbucneasca de fata cu toata lumea. Ca sa nu faca o scena, o lua deoparte pe Mary si ii ceru prompt divortul. Asa cum se asteptase, Mary incerca sa-l fraiereasca, spunandu-i verzi si uscate despre o simpa greseala. Hotarat sa nu mai lungeasca discutia, se duse sa vorbeasca si cu Oliver, insa tanarul era intr o discutie foarte aprinsa cu un domn in varsta despre cum tanarul a profitat de fiica sa si-a lasat o sa sufere. Din cate se auzea, domnul in varsta se numea Lord Ben Waller. Discutia era atat de inflacarata incat nici macar orchestra nu mai canta. Batranul a lasat fatada deoparte si ii trase o palma. Oliver, umbrit de suparare, ii jura ca se va razbuna. Cearta tocmai se termina cand orologiul batu ora douasprezece fix iar un tunet urmat de un tipat se auzira ca un ecou. Furtuna tocmai incepuse iar viata cuiva tocmai se terminase. Brooklyn se apropie de multimea de oameni si trecu printre ei cu scopul de a afla cine este victima. Nu putu sa-si mascheze surprinderea cand in fata lui, intins pe spate, cu o sageata infipta in inima si cu sange peste tot, se afla domnul Ben Waller. Lumea incepea sa se risipeasca pentru a cauta ajutoare iar atunci Brooklyn observa ca prin sageata era infipt si un biletel impachetat de mai multe ori, il lua cat de repede putu, asigurandu se ca nimeni nu l a vazut. Nemaisuportand atmosfera tensionata, pleca cat mai repede din han, fara sa i pese ca actuala sau fosta lui sotie se afla inca acolo. Avea sa vorbeasca cu Ducele Stephen, prietenul sau pentru a lamuri situatia. Simplul fapt ca se aflase la fata locului il facea sa se simta indatorat in a gasi criminalul. Dupa atata munca plictisitoare, merita o trezire la realitate. In drum spre duce, in trasura, se gandi doar la coincidenta dintre ora si tunet, poate ca tunetul a fost un fel de alarma sau avertizare, problema e ca zilele acestea, Londra o tinea doar in furtuni iar asta nu era un factor pozitiv in investigatia sa.

N/A Dedic acest capitol lui CuteGirlGinnyPotter , mersi mult de susținere. Sper că acest capitol nu a venit prea târziu, m-a prins inspirația la 1 jumate noaptea şi mda, asta a ieşit. Vă rog să ignoratți posibilele greşeli gramaticale, capitolul nu e încă corectat. Spor la citit şi sper să ne recitim săptămâna viitoare.
~Em