Tunetul

Cap.III - Cerise Clark

Autor pov.

Trezit in mijloc de noapte de cel mai bun prieten al sau, ducele Stephen de Seaborn nu putu sa nu se intrebe ce ciudatenie mai descoperise Brooklyn si de aceasta data. Punandu si sotia la curent cu vizita neasteptata, coborî somnoros scarile conacului de marimi ametitoare in speranta ca prietenul sau nu l va retine mai mult de un ceas. Lord Brooklyn intra ca o vijelie in locuinta salutand in treacat sotia ducelui. Lady Sophie era cea mai misterioasa femeie pe care a intalnit o vreodata ( exceptand o pe Lady Amber Rose ce nu ii parasea gandul). Cu o privire aprinsa, datorata ochilor de o culoare inchisa, patrunzatoare, cu mimica fetei exprimand rangul inalt din care facea parte si seriozitatea cu care isi juca rolul, sotia ducelui parea o femeie irascibila si greu de abordat. Insa daca asteptai ca un zambet sa apara pe fata acesteia, puteai jura ca ai in fata una dintre cele mai uimitoare lucrare de arta. Felul in care fata i se lumina iar corpul i se relaxa in timpul zambetului te indemnau sa iti imaginezi o printesa razboinica ce in finalul glorios al aventurii sale si a gasit printul. Cei doi soti erau ca laptele si mierea, se completau perfect iar iubirea dintre ei nu putea vreodata sa dispara. Dandu si seama ca avea sa urmeze o discutie serioasa, Lady Sophie se retrase in dormitorul sau pentru a recupera somnul pierdut in timp ce domnii in cauza se baricadasera in biblioteca, nedorind sa fie deranjati de nimeni. Fara a astepta vreun cuvant din partea prietenului sau, Brooklyn ii povesti ducelui tot ce se intamplase la han. Acesta ramase oarecum surprins de cuvintele auzite si ii raspunse cu o curiozitate adanca.
- Sa inteleg ca ai acel bilet la tine?
- Bineinteles
Fara a mai spune ceva, lord Brooklyn incepu sa scotoceasca prin buzunarele paltonului pe care il purta. Dupa scurt timp,ridica in aer o mana glorioasa in care se afla biletul. Avand grija sa nu il rupa , ducele il puse pe birou si il deschise cu finete. Mesajul era confuz : " Fiica ta e faptasa, nu are rost sa te ascunzi". Dupa cateva priviri amanuntite asupra biletului , lordul nostru observa ca printre randuri erau scrise si alte cuvinte, insa cerneala folosita ascundea strategic tot ce se putea citi. Intelegand ca este vorba despre cerneala invizibila, ducele Stephen aduse lampa cu gaz mai aproape de hartie, avand grija ca uleiul sa nu se scurga pe aceasta. Din moment ce unele cuvinte erau usor vizibile, cei doi au dedus ca cineva a incercat sa citeasca biletul inaintea lor insa nu a avut destul timp sa citeasca tot. Cuvintele dintre randuri formau un mic textulet: "Fereste te de tunet, fereste te de fiica ta" iar in josul paginii erau cateva cuvinte scrise mic si inghesuit: "Strada Lake, nr 27, urmatorul tunet va fi decisiv".
*

In alt colt al Londrei, ascunzandu-se dupa blocuri parasite, se afla o femeie cu o alura misterioasa, ce cara cu mare greutate un geamantan cat ea de mare. Privirea ei cerceta strada iar pasii sai parca pluteau pe asfaltul murdar. Nu se vedea, nici auzea nimic. O ploaie torentiala intrerupse linistea mormantala, iar femeia fu nevoita de imprejurari sa se opreasca in fata unei usi. Ciudat lucru insa, usa nu era nicidecum una necunoscuta acestei doamne, era chiar usa de la caminul sau. Intrand cu o oarecare retinere, femeia lasa geamantanul pe o masa si se aseza pe fotoliul din fata ei. Arunca palaria si esarfa ce îi acopereau chipul si lasa la vedere o pereche de ochii negri precum smoala, un nas mic si borcanat, niste buze rosii si un ten palid,albicios. Deschizand cu grija geamantanul, scoase din el un teanc de foi, ce reprezentau diferite scrisori. Femeia lua una dintre scrisori si o citi :
" Draga Enelise Waller,
Cu mare regret iti marturisesc faptul ca in aceasta noapte, tatal tau a fost asasinat. Nu cunosc multe detalii, doar circumstantele in care s-a petrecut aceasta nenorocire. Tatal tau,Ben, s-a dus pe ascuns la carciuma Angels sa vorbeasca cu Oliver, tanarul de care ai fost indragostita cu ceva timp in urma. Discutia a degenarat intr-o cearta, iar cand orologiul a batut ora doisprezece, o sageata a strapuns inima tatalui tau. Am auzit insa, ca ucigasul se ascunde pe strada Lake, la numarul 27. Iti transmit sincere condoleante si iti urez succes.
A ta,
Lady Amber Rose"
Cand termina de citit, femeia sopti printre dinti "nenorocita" si se ridica brusc de pe fotoliu. Se simtea complet tradata, ea , Cerise Clark, femeia din umbra, femeia invizibila , sa fie descoperita?!?! "Niciodata" isi spuse in gand, inaintand pe un hol ingust,scufundat in cel mai dens intuneric. Ajunse intr-o incapere ce semana cu o bucatarie si deschise un sertar din care lua un cutit la intamplare, mana tremurandu-i din cauza adrenalinei. In momentul in care inchise sertarul, soneria se auzi, facand o pe Cerise sa tresara de spaima. Se intoarse in incaperea cu geamantanul, puse scrisoarea inapoi in el , il inchise si il ascunse sub fotoliu. Se apropie cu pasi de felina de usa si se uita pe vizor. In fata sa, statea cu o expresie dureroasa pe chip, domnisoara Enelise. Ascunse cutitul intr un buzunar al halatului pus pe ea intr un ultim moment si deschise usa, adunandu si destul curaj pentru a ce avea sa urmeze.

De pe partea cealalta a usii, Enelise simtea timpul trecand de zeci de ori mai incet , acest lucru aducandu i o stare de neliniste. Trecuse ceva vreme de cand nu mai primise o scrisoare de la prietena sa , Lady Amber Rose iar vestea ingrozitoare despre tatal sau aflata chiar de la ea o indemnase sa se afiseze in acest loc. Nu era constienta ca se ducea in gura lupului de bunavoie, credea ca prietena sa o mintise si isi dorea sa verifice informatiile primite. Cand usa se deschise, Enelise clipi de doua ori pentru a se asigura ca vede bine. Acum era de a dreptul convinsa ca Lady Amber ii furnizase informatii gresite, femeia din fata sa avea o infatisare atat de plapanda incat Enelise era sigura ca aceasta nu era in stare sa ucida nici o musca. Dregandu-si glasul, incerca sa gaseasca o minciuna credibila pentru motivul din cauza caruia se afla in acest loc.

-Buna seara, ma numesc Lady Enelise si mi e teama ca m am pierdut, aveti cumva o harta pe care as putea sa o imprumut?
-Buna si tie Enelise, cred ca am o harta ce te ar putea ajuta, nu doresti sa intri? Este frig afara iar ploaia nu te va incalzi.
-Va multumesc pentru amabilitate, voi intra doar cinci minute.
-Vai, ce prostuta sunt, numele meu este Cerise, incantata sa te cunosc.

Vrajita astfel de aparenta bunatate a Cerisei, Enelise intra fara teama in casa ce avea sa i devina mormant. Cerise o conduse pana in sufragerie, unde ii arata un loc in care aceasta sa stea cat timp ea se ducea sa caute o harta. Enelise ramase tacuta si retinuta ceva timp, parand prinsa in propriile ganduri si uitand ca se afla de mai mult de un sfert de ora in acel loc. Vazand o pe musafira sa neatenta la miscarile sale, Cerise se gandi ca e timpul ca micuta sa plece definitiv. Cand vazu o figura deasupra ei, Enelise se ridica debusolata si apuca sfioasa harta ce i era intinsa. Indreptandu se spre usa, simti un val de neliniste traversand-o inainte ca o lama sa i atinga gatul. In cele cateva clipe de luciditate ramase, fata isi dadu seama ca informatiile erau, de fapt, adevarate . Constatarea aceasta aparu ,insa, prea tarziu, caci in urmatorul moment , un tunet se auzi pe fundalul unui tipat sfasietor de durere. Cerise , stropita din cap pana in picioare de sangele fetei, respira usurata la gandul ca facuse inca un pas spre razbunare. Era pregatita sa scape de tradatoarea sa , Amber Rose, insa destinul era si el pregatit sa o impiedice.

N/A Imi pare rau ca acest capitol a venit atat de tarziu dar sper ca este totusi reusit. Voi mai posta cand imi va permite timpul si inspiratia. Pana atunci, va urez spor la citit si va multumesc ca urmariti aceata poveste.
~Em