Love Or Hate

1. Un nou sfârșit

Se cearta de ani întregi dar niciodata nu au ajuns asa departe. Trebuie sa intru in tribunal sa vad ce au decis,cu cine o sa locuiesc. Cine sunt? O fraiera. Eu sunt fata aia care nu are asa mulți prieteni si care nu învață atât de bine dar totusi se descurca,eu sunt fata aia care zâmbeste chiar daca moare pe dinăuntru,eu sunt Alison Willson. Ochiii mei se îneacă în lacrimi chiar dacă stiam foarte bine ca ziua asta va veni. Părinții mei, Kalista si Allan Willson. Se cearta de când m-am nascut, de 17 ani acelasi chin. Niciodata nu prea am stiut de ce se cearta dar asta era ceva obisnuit,din cele mai banale motive. Acum au ajuns la decizia ca nu mai pot trai asa. Asta credeam si eu. Nu pot intra in camera de judecata,ar fi prea mult pentru mine. Astept tacuta pe hol încercând sa îmi opresc lacrimile când deodată iese mama din sala,țipa ca ma urăște si pe mine si pe tata si pleaca trantind toate usile. Nu mi-am dat seama ca plâng în hohote decat cand a venit tata si mi-a zis sa încetez. Nu îmi vine sa cred,niciodata nu am fost prea apropiată de ei dar nu pot sa zic ca ma înțelegeam mai bine cu tata decat cu mama,nu credeam ca e in stare sa îmi faca asa ceva. Se pare ca eu trebuie sa traiesc cu tata de acum,ceva ce pare irealizabil. Merg cu el spre mașină sa mergem acasa dar el porneste pe alt drum decat cel spre casa.
-Tată...unde mergem?
Nu îmi răspunde si nici nu isi misca privirea din fața. Avea ochii pierduti. Minunății lui ochi verzi de alta data acum aveau o nuanță spălăcită. Stiu ca ma urăște si el si femeia care m-a nascut,din cauza mea nu au dat divorț până acum şi nu au putut sa işi reînceapă viețile şi acum eu sunt o povară doar pentru tata. Eu nu semăn deloc cu el,ochii mei sunt la fel ca ai mamei,căprui şi parul meu e şaten,el avandu-l roşcat.Îmi mut privirea la fel de pierdută ca al lui pe geam şi încep să mă gândesc...din cauza lor nu am reușit să am o copilărie fericită şi ei,din cauza mea şi-au petrecut tinerețea cu o pacoste pe cap. Mama mea are 37 de ani si tata la fel. Nu cred ca e drăguț la 20 de ani in loc sa pleci in club sa stai sa schimbi scutece. Singurele amintiri plăcute legate de copilăria mea erau când stăteam singura acasă şi măcar aveam parte de liniște,în rest certuri peste certuri după care eu sfârşeam plângând ca proasta. Să nu mai zic că mă şi întorceam plângând de la şcoală,toți râdeau de mine din cauza ca purtam mereu negru,spre deosebire de colegele mele care se îmbrăcau de zici ca a vomitat pe ele un curcubeu. Râdeau de mine că niciodată nu mi-a plăcut sa ies cu ele pe afară,tot timpul am preferat să stau în casă să fac orice altceva decât sa merg şi să bârfesc cu ele. Mi-am alungat gândurile când am văzut că tata a parcat în fața unei case,îmi frec ochii şi îmi dau seama că era casa unchiului meu,Marc si a mătuşii mele Kim. Verișoriul meu,copilul lor, era plecat la facultate în altă țară deşi mai erau încă doua săptămâni până să înceapă şcoala. Văd ca tata iese din masina aşa că fac şi eu acelasi lucru.
-Alison, ia-ți lucrurile din maşină. Se aude vocea tateai dar nu era ca de obicei,era cu mult mai trista şi îndurerată,nu înțeleg de ce,adică stiu că între el şi Kalista nu a fost cine ştie ce dragoste.
Eram cu tata,care si el avea bagaj,la uşă şi el a ciocanit. Nici 10 secunde nu au trecut si mătuşa a aparut cu un zâmbet trist în prag. M-a îmbrățișat dar m-am tras din brațele ei,niciodata nu a fost preferata mea şi prefer să păstrez distanța. Ea mă privi trista şi mă conduce la o cameră,probabil viitoarea mea cameră. Am mers acolo,m-am încuiat şi am început să plâng. După o oră cineva a bătut în uşă dar nu aveam nici un chef să răspund aşa că am stat şi am plâns în continuare. Ciocanitul a continuat aşa că m-am ridicat,mi-am sters ochii şi după m-am uitat în oglinda de pe dulap. Arătam îngrozitor. Am mers si am deschis uşa. Tata mi-a aparut în fața şi si-a dres glasul.
-Vin-o la cină dacă îți este foame.
Fix foame îmi era. Încui uşa înapoi şi mă duc să văd ce e uşița din cameră şi unde duce,cum bănuiam eu era o baie. Intru înăuntru şi îmi înlătur machiajul de pe fața dupa care mă spăl pe fața şi fac un duş. Măcar mâine să nu arăt ca un monstru. După ceva timp îmi caut telefonul prin blugi si văd ca e deja 22:36. Pun capul pe perna si încerc să îmi pun gândurile în ordine. Nu pot sa cred ca peste doua săptămâni o sa încep clasa a 11 a,familie mea e total destramata. Viața mea,în ultima luna a luat o întorsătură total diferită de până acum şi dacă stau să mă gândesc,poate asta e o chestie bună. Încet încet adorm cu gândurile astea în cap.

Mă trezesc din cauza unei bătăi în uşă...........

Capitolul 1 .
Sper ca va place ❤
Byee🦄❤