Love Or Hate

2. Vestea

Mă trezesc din cauza unei bătăi în uşă. Mă scol din pat si îmi deschid telefonul,văzând că e ora 8:39,mă uit trecător în oglindă şi văd că dezastrul de ieri s-a mai ameliorat dar tot dezastru rămâne. Deschid uşa şi îl vad pe tata.
-Scumpo,nu mai putem rămâne aici,am vorbit cu un prieten şi ne-a vândut un apartament în New York. Mi-a promis că se ocupă el de aranjarea apartamentului şi săptămâna viitoare avem avion,luni la ora 12 dimineața,ajungem acolo la ora 3. Până atunci să ai bagajele gata. A şi să vii la masă în 10 minute.
Spune şi pleaca. Am rămas împietrită. Ne mutăm la New York?!? Cum e posibil? Când o să o mai văd pe mama? Mintea mea era plină de întrebări la care nimeni nu o să îmi răspundă prea curând. Peste 6 zile mă mut la New York şi după o săptămână de stat acolo o să încep şcoala. Măcar cei de acolo nu îmi stiu povestea,nu stiu de părinții mei deci asta nu va fi un subiect de bârfă şi la cât de mare e orașul şi elevi trebuie să fie mulți într-un liceu deci nici venirea mea nu cred că va fi mare chestie...cel putin asa sper. După ce ma spăl pe fața şi pe dinți mă duc să mănânc după ce tata işi mai face o data apariția, chemându-mă la masă. Mi-a zis că trebuie să vorbesc cu mama înainte să plecăm...Nu înțeleg de ce,ea a zis că mă urăște când a plecat de la tribunal deci nu văd de ce ar vrea să vorbească cu mine sau eu cu ea.
-Tata,stiu că v-am distrus viețile ție şi mamei,ea mă urăște,nu văd de ce ar vrea să vorbească cu mine. Am zis pe un ton usor răgușit.
-Ally,nu ne-ai stricat viețile,recunosc că ne era mai greu la început pentru că eram tineri dar niciunul dintre noi nu regretă că te avem şi ea nu te uraste,a fost nervozitate de moment din cauza faptului că tu o să rămâi cu mine şi nu cu ea cea care a împins-o să zică asta atunci dar nu te urăşte!
Nu am mai zis nimic chiar dacă stiam că nu e adevărat şi doar am plecat în camera la mine încă pusă pe gânduri. Am închis uşa şi am început să caut prin lucrurile pe care mi le-am adus dandu-mi seama că nu aveam nici un caiet sau vreun pix. Când ajung acolo trebuie să îmi iau măcar un pix şi un carnețel. Ziua trece repede cât mai stau pe telefon şi adorm cu gândul la mutarea noastră.
*peste 5 zile*
Mâine plecam şi tata a chemat-o azi pe mama să vorbească cu mine. Tot nu vreau să dau ochiii cu ea dar nu am de ales. Se aude un ciocănit şi merg să deschid,tata nu e şi nici mătușă sau unchiul deci doar eu pot să răspund. Deschid uşa şi o văd pe mama...vreau să o închid înapoi dar mă opreşte.
-Ce vrei? Se aude vocea mea cu duritatea pe care o si doream.
-Ai grija cum vorbesti,eu tot mama ta rămân. Se răsteşte la mine şi apoi continuă mai calm.-Am venit să vorbesc cu tine,tatăl tău mi-a zis că vă mutați în New York şi nu vreau să mă urăşti.
Intră înăuntru şi ma trage spre canapea obligandu-ma sa ma aşez.
-Ascultă,ştiu ce am zis atunci,dar nu a fost intenționat. Îmi pare extrem de rău Ally. Ştii că te iubesc mult.
-Nu,nu ştiu ! În 17 ani nu mi-ai arătat niciodata asta! Tot timpul eu am fost doar o povară pentru tine şi tata! Gata mamă, m-am saturat! Ştiu foarte bine că voi nu v-ați dorit să mă aveți! Am zis şi mi-au dat lacrimile. Mi le-am şters cu degetul mare repede,nu vreau sa vadă că plâng.
-Ally...
-Niciun Ally,gata. Mi-a mai dat o singură lacrima si am continuat aproape soptit.-Doar pleacă te rog.
Am zis şi i-am arătat spre uşă. Nu a mai zis nimic şi a plecat. După ce am auzit că uşa s-a închis m-am prăbușit pe jos intr-un hohot de plâns. După o oră m-am liniștit şi m-am dus la mine în camera,încuind uşa,nu dupa mult timp sosind şi ceilalți. Acum,abia asteptam să mă mut,să nu o mai văd niciodata în viața mea.

Capitolul 2 .
Byee🦄❤