Capitolul 1

94 12 0
                                    

     Clopotelul a sunat si eu am intrat usor in liceu pornind spre dulap. Mi am lasat geanta in dulap si am luat cartea de chimie. Am pornit usor spre clasa si cand am intrat in clasa majoritatea se uitau fix la mine.  Mdeah...inca sunt considerata o ciudata ..
        Ora de chimie a trecut extrem de greu si aproape am adormit dar soneria ce anunta pauza m a salvat.
         Urmatoarele ore au trecut la fel de greu dar intr un final a venit ora de mers acasa. Mi am luat geanta din dulap si am pus o pe umar apoi am pornit spre iesire.
      Ma uitam spre cer si se vedea clar ca va incepe ploaia.
     "Super..." imi spun in minte si oftez.
     Mergeam usor spre iesire si analizam pentru a mia oara curtea scolii. Mai erau cativa studenti imprastiati prin curte si o grupa de baieti pe teren care jucau rugby. Erau chiar bine facuti. Ii priveam cum joaca dar la un moment dat atentia mi a fost atrasa de unul dintre ei. Ma privea atat de atent si eu pe el. Avea parul negru putin ciufulit din cauza vantului si ochi intunecati in spatele carora se aflau probabil multe secrete si mistere. Privirea sa intunecata mi a transmis un fior rece in tot corpul. Am intors repede privirea mergand in continuare spre casa.
       Drumul nu era foarte lung dar nu ma prea grabeam sa ajung. Priveam peisajul din jurul meu chiar daca nu era cine stie ce. Multi oameni grabiti sa ajunga acasa pentru a nu i prinde ploaia. Multe masini ce fac un zgomot infernal. O vreme trista ce se potriveste perfect cu starea mea.
       Picaturile ca de cristal au inceput sa cada una dupa alta din ce in ce mai rapid.
      "Poate fii mai rau de atat?!"imi spun in minte dar raspunsul vine imediat cand o masina trece rapid printr o balta si ma uda din cap pana in picioare.
         Am oftat lung si am luat o la fuga spre casa. Cand am ajuns am intrat si mama era deja in hol pregatita sa plece undeva.
       "Scumpo ce i cu tine atat de uda? Du te si schimba te repede sa nu racesti!"spune ea autoritara.
       "Da mama..."spun dandu mi ochii peste cap.
      "Crezi ca te descurci singura? Eu si tatal tau avem o intalnire de afaceri la birou. Sper sa iasa ceva bine.."ofteaza mama.
       "Ma descurc mama si mult noroc!"spun in timp ce urc in camera mea.
      "Siiiii,...liniste"spun in gand aruncand geanta intr un colt al camerei.

O noua viataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum