Alături De Tine 2 (Finalizată)

14. Simt totul.

Ce este dorul?

Habar nu am avut ce înseamnă adevăratul sens al cuvântului, până în momentul de față. Nu știu nici acum, ce este sau ce înseamnă dar e ceva urât. Să te gândești, fericit la cineva dar în același timp să fi trist.

Am fost deplin conștient că lipsa ei, va fi grea dar niciodată nu mi-am închipuit că așa tare. Lipsa ei mă doare, mă macină pe interior, încet și sigur. Singura veste bună, e că mai sunt câteva ore până o voi revedea.

Săptămânile acestea, ar fi trebuit să treacă repede, ținând cont că am fost amândoi atât de ocupați, dar nu a fost deloc așa. Am fost ocupat la birou cu documente ale firmei, iar la fiecare pagină verificată, gândul îmi era la ea, apoi ochii îmi erau pe telefon din două motive; poate m-a sunat iar eu am fost atât de concentrat încât să nu aud telefonul, ceea ce e imposibil, iar cel de al doilea motiv, era să mă uit la ceas, cât timp mai este până o voi auzi, măcar la telefon.
La fermă, mi-am petrecut timpul liber, alături de copilașii dragi ei, care îmi spuneau mereu de Dayane, cât de grozavă este și cât de mult o iubesc ei.

Încep să mă agit, mai ceva ca un pepsi. Răbdarea mea, își cam atinge limitele, ceea ce înseamnă că într-adevăr mă voi ține de cuvânt; nu o voi mai lăsa să plece nicăieri fără mine!

- Frate, ești tare stresat! Relaxează-te puțin. Mă uit chiorâș la ei, cu o sprânceană ridicată. Privirea îmi cade pe telefonul din mâna lui care îl învârte între degete. Apoi pe brățara de la mâna lui. Îmi aduc aminte instant de ceasul meu, iar privirea mea se îndreaptă spre încheietura mâinii mele stângi. Ceasul meu primit de la Dayane cu inițialele ei, inscripționate pe curea. Și acum chiar mă stresez. Mi-am adus aminte de surpriza mea și simt că încep să îmi tremure genunchii.

- Să te văd pe tine, în pielea mea, la momentul potrivit! La auzul cuvintelor mele își dă ochii peste cap, pufnind ușor.
- Mașina mea, încă nu este gata? Are două săptămâni de când e la service. Se oprește brusc, din învârtitul telefonului.

- De fapt e gata. De săptămâna trecută. Îmi răspunde serios.

- Și atunci de ce ai mai vorbit cu mecanicul? Și unde îmi e mașina? Îl văd cum închide ochii pentru câteva secunde ca mai apoi să forțeze adânc.
- Nu-mi spune! Mașina mea e la Sophja, iar a ei, este la mecanic! Aprobă ușor, apoi își mută privirea pe geam. În bucătărie numai este aerisit, așa cum era când era Dayane, flori pe masă numai sunt, ci doar mirosul ei mai persistă în casă.
- Cum a luat permisul fata asta? Îl întreb amuzat.

- Pe ochi frumoși! Îmi răspunde ofticat. Mă uit la el confuz, și asta îl face să continue.
- Mie mi-au plăcut ochii ei, a ajuns iubita mea și restul întâmplării a fost că "întâmplător" examinatorul ei, să fie unchiul meu. Mă pufnește râsul brusc, ceea ce îl face și pe Andrew să râdă.
- Râzi, tu râzi! Dar câți bani, am dat tinichigeriei, îi luam o mașină cu senzor de parcare.

Îmi îndrept privirea leneș, spre ceas și observ că mai am o oră jumate până la aterizarea avionului. Furnicăturile nu întârzie să apară, iar emoțiile făcându-mă să tremur.

- Eu plec. Ne vedem mai târziu. Spun, ridicându-mă brusc. Andrew, mă privește înțelegător și zâmbind.

Nici nu știu la ce mi-a stat capul în ultima oră, bănuiesc că eram concentrat pe condus, deoarece e ora de vârf și concentrat să înjur ambuteiajul care s-a creat, temându-mă că nu ajung la timp și supărându-mă pe mine însumi că am fost atât de neglijent, încât să plec mult mai devreme de acasă.
Dar! Totuși am ajuns, bine! Sau cel puțin așa cred. Iar în momentul în care anunță aterizarea avionului ei, expir ușurat.

Abia aștept să o strâng în brațe, să îi spun cât mi-a fost de dor de ea, de mirosul ei, de naturalețea ei, de vocea ei, de îmbrățișările ei, de săruturile ei, de pielea ei fină ca...

- Ai venit! Îi aud vocea și mă întorc involuntar spre ea și înțepesc. E atât de frumoasă încât nu îmi puteam imagina niciodată. Ochii ei sunt calzi și fericiți. E fericită că mă vede, ceea ce îmi face să fiu și eu fericit odată cu ea.

Îmi sare în brațe, cuibărindu-si la piept de spui că e o pisicuță alintată care așteaptă mângâiere. Îmi înfășor brațele în jurul taliei ei și acum pot să respir liniștit, știind că inspir mirosul ei, pe care îl ador.

- Te îndoiai?! Ridică ușor din umeri și apoi oftează ușor.

- Mi-a fost dor de tine! O aud spunând și mă gândesc că mi-a citit gândurile, asta trebuia eu să îi spun.

Îi zdrobesc buzele într-un sărut flămând, încercând să îi arăt cât de dor mi-a fost de ea, gemând ușor. Gura ei, se mișcă în sincron cu a mea, arătându-mi că nu îi sunt indiferent, iar modul în care se prinde de tricoul meu îmi arată, ce efect are sărutul meu asupra ei, făcând-o să îi cedeze picioarele.

Se desprinde de sărutul nostru cu părere de rău, la fel ca mine, dar totuși să nu uităm că suntem în mijlocul mulțimii, într-un aeroport iar, la felul cum o cunosc pe Dayane, știu că nu se simte în largul ei. Timida mea.
Îmi împletesc degetele cu ale iei, luându-i gențile de jos cu mâna cealaltă, una punând-o pe umăr iar cealaltă trăgând-o.

Vorbim din priviri, nimeni nu scoate nici un cuvânt de când am ajuns acasă, ci doar ne privim. Simt din nou, ca și cum aș fi o carte deschisă în fața ei care îi permite să o facă să își imagineze ce vrea ea. Dar absolut ce vrea ea.

Suntem în holul apartamentului, și am rămas prinși în transă.

Mă simt ca un adolescent la prima întâlnire. Mă apropii ușor de fața ei, sprijinindu-mi fruntea de a ei, menținând contactul vizual, fără a clipi măcar.
Privirea ei, coboară pe buzele mele iar asta e startul meu. Acum îmi permit să visez cu ochii deschiși pentru că am văzut în ochii ei, dorință. Și o sărut.

O sărut, ușor, lent, pasional, dulce și ea, îmi răspunde cu aceeași intensitate. Se lipește de mine, trecându-și mâinile după gâtul meu, ca mai apoi să îi simt degetele în părul meu, trăgându-mă ușor mai aproape de ea.
Și o fac. Cel puțin cât mai pot. Buzele mele coboară de la gura ei, spre gât,iar mâinile mele, se plimbă pe spatele ei, urmându-și traiectoria spre abdomenul, și simt că mi se duce dracu, toată rațiunea pe care o mai am. Îmi ridic privirea spre ochii ei, cerându-i aprobare mută pentru a continua. Și o face!
Îmi strecor mâinile sub genunchi ei și o iau în brațe, apoi o las ușor pe pat. Sărutul pe care îl inițiază ea, nu era prevăzut de mine dar nici nu îmi pasă. Mâinile ei se plimbă pe spatele meu, sub tricou, lăsând o fierbințeală, de care nu cred că m-aș putea obișnui vreodată, în urma liniilor știute doar de ea. Mâinile mele, peste tot; dorind să o simt cu totul. Pielea ei e catifelată, atât de fină, încât am impresia ca o voi zgâria. Nu știu când a rămas fără tricou, așa cum nici eu nu știu cum am rămas. Dar nici nu îmi pasă. Dorința dintre noi, e mult mai puternică decât orice și asta o văd în reacțiile trupului ei. La atingerea sânilor, o văd cum tanjește după mângâiere, arcuindu-se ușor și gemând. Săruturile pe care i le las pe suprafața corpului o înnebunește, așa cum face și ea cu mine.
În momentul în care ne unim, simt totul. Dragostea ei, afecțiunea ei. Simt cum ni s-au unit sufletele, mințile apoi corpurile.

Bună!! ScuZe de întârziere. Cred că m-am avântat, într-un mediu cam periculos pentru mine, fiind pentru prima dată când scriu așa ceva, așa că vă vreau părerile.

Pupici mulți pentru cei ce au rămas alături de mine!