Spectru

Capitolul 1.-1910

AUDRA

Ascunsă sub un cireş, Audra îşi duse rapid mâna în jurul unuia dintre pumnalele sale. Un urs imens se afla în faţa ei, aşa că îndemnul de a-l vâna era din ce în ce mai mare. A aşteptat vreo câteva secunde înainte ca acesta să schiţeze vreo mişcare, apoi a aruncat cu o viteza anormala arma in ochiul sau. Ţinta era la pământ. Cu respiraţia sacadată, a analiza-o rapid şi cu atenţie mare. Fix înainte să-i frângă gâtul, s-a uitat în ochiul neatins de pumnalul ei. A simţit ceva în privirea aceea, poate suferinţa animalului sau, poate, suferinţa ei. Audra nu inţelegea de ce se simţea aşa, de ce brusc a început sa-i bată-n piept inima atât de repede. Vânatul animalelor era deja ceva obişnuit, ceva ce facea de secole intregi. De obicei vâna, apoi le vindea, iar la final folosea banii cu scopuri nobile; dar acum simţea ceva diferit. De parcă, o flacără de regret se năştea în sufletul ei. Muşcându-şi brutal interiorul obrazului, i-a frânt gatul ursului, scăpând aproape o lacrima. A ramas surprinsă văzând că din cadavrul ursului, o lumină argintie a ieşit. Ceaţa se plimba pe langa ea, astfel din pieptul corpului aflat în faţa ei ieşi un fluture argintiu, uşor transparent. În momentul acela, ochii i s-au inceţoşat, astfel a început să verse şiroaie de lacrimi, amintindu-şi un fragment din copilăria pe care încă o ţinea adânc în inimă

- Nu inţeleg de ce nu iti plac fluturii, a spus Tianna în timp ce un fluture argintiu i se aşezase pe deget, sunt atât de plini de graţie şi frumuseţe. Nu pot vedea cum se poate să nu agreezi aceste fiinţe gingaşe.

În timp ce Audra se uita cu ochi mijiţi la uşoara bataie din aripi a fiintei işi drese putin vocea şi răspunse:

- Pur şi simplu nu-mi plac. Dacă-i atingi, mor. Dacă-i tii captivi timp de o zi, mor. Ori ce le-ai face, îşi dau duhul. În plus, tu realizezi că înainte de asta era doar o omidă slinoasă şi scârboasă, nu?

-  Asta este şi ideea, Auddie, ei simbolizeza metamorfoza. Sunt nişte mici fiinţe scârboase, dar se transformă în ceva magic, frumos, graţios. Am trait doar cincisprezece ani în aceasta lume, dar deja ştiu ca aceste fiinţe îmi dau putere. Şi gândeşte-te la asta: Tu eşti un fluture. Sau cel putin vei fi. Acum eşti o omidă scârboasă, dar în viitor vei fi ceva grandios.

Realizând că tocmai a fost jignită de sora ei mai mare, Audra a încercat să nu-i dea prea multa importanţă, desi o durea puţin.

- Îţi mulţumesc mult. Ştii, nu mă gândeam că sunt atât de urâtă, a răspuns ea.

- Nu ma refeream la cum arăţi, deşi....dacă stau să mă gândesc... cred ca şi la asta mă refeream.

Un larg rânjet a aparut pe faţa ei perfectă, iar Audrei i-a scăpat un chicot, încercând să se încrunte.

Şi-a deschis uşor ochii înlăcrimaţi, iar buza de jos a început sa-i tremure. Avea doar trei motive să plângă. Moartea lui Arthur, Tiannei şi Cosette, iar în acea zi decesul surorii ei o deprima puternic.

Ştia ce însemna apariţia fluturelui, probabil două lucruri. Chiar daca nu ar fi vrut sa admita, probabil ca simboliza inceputul unei metamorfoze în viaţa ei sau faptul că sufletul surorii sale se afla undeva, lângă ea. Oricum ar fi fost, era sigură de un singur lucru, nu avea să mai vâneze niciodată.