THE WINNER

Capitolul 10

Se uita in continuare la mine ca o privire usturatoare, nu am inteles ce a iesit din gura lui asa ca ma fac ca nu am auzit, pana la urma e prea dimineata sa mai gandim. Insa nervi isi faceu aparitia in mine odata cu trecerea timpului. 

M-am napustit asupra lui, impigandu-l si incercand sa-l fac sa iasa din camera mea. Nu se clintea nici macar un centimetru, era prea mare si eu eram prea obosita ca sa dispun de destula putere. M-am oprit uitandu-ma la el, s-a lasat moale si am putut sa-l urnesc cativa pasi, in tot acest timp mi-a cazut prosopul de pe mine, insa nu ma prea interesa, era frate-miu pana la urma , la un moment dat acum ceva ani am facut si baie impreuna deci din partea mea nu se mai pune vorba de prea multa rusine. Tot incercam sa-l imping spre usa fara sa mai vorbim ,adica nu voiam sa mai scoatem nicio prostie din gura...adica totusi mi-a zis ca vrea sa ma omoare! 

- Plec!A spus el tare si raspicat 

- Asta e si ideea, dar imbecil mai esti! 

- MA MUT!! A tipat el exasperat la mine. 

In urmatoarea secunda eram pe jos. Trebuie sa glumeasca, se muta in alta camera nu? NU? Am inceput sa rad isteric ca sa nu plang, adica cum adica se muta?bCoerenta mea in momentul asta lasa de dorit! Se muta ca sa nu ma mai omoare...la ce ma gandesc , era sarcastic cand a spus ca vrea sa ma omoare! Nu-i asa? Da asa-i! 

- STAI, UNDE CREZI CA PLECI? HA? am inceput eu sa tip ca o descreierata cand el a vrut sa iasa pe usa. 

M-am avantat si am cazut cu fata de pieptul lui, am inceput sa-l lovesc cu pumni in piept cu cea mai mare putere a mea, cu cea mai mare ura din lume, cu cea mai mare frica pe care am experimentat-o vrodata! 

- Nu are rost ,bma mut, plec, nu mai suport, sa te vad, sa te aud, sa te stiu aproape de mine, distrugi totul in jurul tau, esti un dezastru si la lucrul asta am contribuit si eu ani de-a randul, insa acum spun STOP, nu mai vreau, vreau sa plec si sa stiu ca orice faci nu ma priveste, vreau...intelegi! Intelegi?Normal ca nu intelegi, esti o egoista, cea mai mare egoista, risti totul cu zambetul pe buze, asta e Alexandra ai riscat si ai pierdut, TOT pana si fratele! 

Spunand astea m-a impins si a plecat trantind usa, eu am cazut cu spatele de marginea patului, insa desi durerea era destul de apriga, nu ma interesa, as accepta orice durere trupeasca numai sa uit ce tocmai am auzit! Dupa ce m-a omorat sufleteste, acuma a si plecat fara ca macar sa-mi de-a sansa sa ma apar. M-am asezat cu genunchi la piept si i-am cuprins cu mainile, nu mai stiam ce sa fac, nimic nu mi se parea logic acum, frigul ma cuprinde, am inceput sa tremur din toate incheieturile, corpul meu se racea treptat. Pana si ultima farama de suflet pe care o aveam s-a dus, a fost sfasiata fara mila si aruncata in abis, acolo inauntrul meu nu mai este decat o inima care pompeaza sange, degeaba dupa parerea mea. 

Nu mai gandeam logic, pur si simplu, simteam ca sunt intr-o cadere continua, simteam ca locul meu nu este aici, nu este nicaieri, nu mai am pe nimeni, nimeni nu ma vrea, nimeni nu ma accepta, am indurat atatea, batai, umilinte si toate in zadar, toate doar ca sa mor incetul cu incetul, suport in momentele acestea cea mai haina moarte, ce a sentimentelor, din nauntrul meu isi face aparitia din nou ura si pune stapanire pe mine, un val de furie creste si ma acapareaza, nu mai sunt om...de-a cum sunt cel mai terifiant monstru care va distruge viata tuturor exact cum mi-au distrus-o ei pe-a mea! Sunt un simplu obiect care se va hrani cu distrugere si durere, sunt eu pana la urma! 

Nu am mai suportat si am inceput sa lovesc totul in jurul meu, toate cadeau prada furiei mele, loveau orice vedeam in fata, totul era acum pe jos, am dat un ultim pumn in perete insa am nimerit geamul si un ciob mi-a intrat in palma, am scos un racnet ca de animal si am cazut moale pe pamanat cu picioarele la piept legandu-ma dintr-o parte in alta! Sangele curgea, ma uitam la el cu durere, imi placea sa vad contrastul dintre el si pielea mea alba.