THE WINNER

Capitolul 19 S-anceapa actiunea!

- Tu mereu faci asta? 

- Anume ce sa fac? 

- Sa fii mereu la locul nepotrivit! 

- I-a loc! 

- Stii ca e banca mea, nu?  

- Parca-i fi copil! 

Chiar vrei sa te bag in seama? Pleaca ma, e banca mea! Dar cu siguranta nu voi spune asta cu voce tare! 

- Si nu te simti vinovata? 

- Nu, de ce? 

- Pai bietul Mario.

Privirea mi sa intunecat , starea mea depravanta de mai inainte acum e la pamant demolata cu totul de acel nume "Mario".

- Ce stii tu despre Mario, ma trezesc eu urland, ba nu , zbierand la el! 

- Stai jos crizato, fii cuminte si-ti spun! 

Pe dracu, tipu asta imi invadeaza parcul, imi violeaza banca, imi agreseaza balansoarele cu privirea, imi respira aerul , si isi mai si bate joc de sanatatea mea mentala, un soc imi mai trebuie si "dementa" va fi singura eticheta ce mi s-ar potrivi. 

Ma uit atent in ochii lui si astept sa deschida gura aia si sa-mi explice ce vocifera el mai inainte, dar nu face altceva decat sa zambeasca la mine, un zambet care imi displace la fel demult ca prezenta lui in acest moment! Ce legatura are el sau eu cu Mario, tocmai cu Mario? Ma linistesc, o ba nu tremur toata, dar trebuie sa ma linistesc.

- Ai o tigara? 

Imi intinde pachetul si bricheta, ma servesc, imi aprind o tigara si astept.  

- Te-ai linistit? Acum revenind, fratiorul tau ce face? 

Bai nu ma nu eu sunt nebuna ci el! Cum ma pana acum ma aburea cu Mario si acum deodata ma intreaba de Adi! Si de unde stie el de Adi? Adica il cunosc chiar din ziua din care el a plecat, de Mario ar fi putut sa auda, dar Adi? 

- Nu cred ca ai avut placerea sa-l cunosti! 

- O spui de parca ar fi mort! 

- Este! 

- Si de ce eu la ziua ta l-am vazut? 

Lovitura sub centura, si deci aveam dreptate el a fost acolo, si atunci cum sa evaporat asa? Nu mai stiu chiar nimic ce e in capul meu! 

- Ti sa parut! 

- Minti frumos! 

- Multumesc. 

- Totusi ati avut tupeu sa-l omorati.

- Ha? 

- Nu te face ca nu stii, toata lumea stie ca frati Bird sunt de vina pentru ce ii sa intamplat lui Mario! imi urla el in fata.  

E frig afara, e foarte frig, acum e si mai frig. In micul parc fantoma ce acum e acoperit de zapada se disting doar doua siluete negre pe o banca, si aceia suntem noi. 

- Amadoi stim ca bunatatea nu ne caracterizeaza si tu ai aflat prea devreme asta, dar iti promit ca iti voi arata ce inseamna sa suferi.

- Nu ai cum sa ma mai ranesti, nimeni nu are, spun eu incet, nonsalant de parca nici nu mi-ar pasa! 

- Pe tine nu, dar pe al tau nepotel da! 

Si spunand astea se ridica de pe banca si pleaca, merge incet , apoi sare gardul si se urca direct in jeep-ul lui negru. 

Nepotel ce nepotel? Mama si tata au frati, dar toti verisori/verisoarele mele sunt mari, asemeni mie, si majoritatea nu stiu nici macar ce inseamna cerc de prieteni, neavand voie sa poarte discutii cu oricine. Dar totusi la ce se referea? Si de ce crede ca eu am legatura cu disparitia lui Mario? Pardon moartea lui Mario pentru ca acum mi sa confirmat ca acesta e mort.