Inima.. cea mai dificila parte a interiorului nostru. Ea nu stie a vorbi, nu stie a se exprima, nu comunica prea des cu mintea noastra.. pur si simplu simte.
Inimile noastre de obicei zac intr-o balta de sange pentru ca sunt ranite de noi. Datorita ranilor inimii uitam sa mai iubim, uitam cum este sa iubim. Cu totii am trecut prin asta iar in perioada adolescentei trecem prin asta dupa fiecare despartire. Este trist pentru ca noi suntem criminalii propriei noastre inimi, ucidem constienti fiecare gram de iubire, speranta si bunatate. Inima noastra este un izvor de sentimente pure pe care il secam cu o lacomie de nedescris.
Cum facem asta? De ce facem asta? Cand facem asta? Probabil toti ne intrebam cum, de ce si cand facem asta. Eh, este simplu, doar ca nimeni nu a stat sa isi raspunda la aceste intrebari. Ne distrugem inima cand alegem ce si pe cine sa iubim pentru ca deseori si deseori alegem cu mintea, nu cu inima. Degeaba negam, cu totii facem asta. Stam si analizam situatii, ne gandim si luam o hotarare. Asa ne distrugem inima pentru ca ea are o modalitate mult mai simpla, dar noi complicam totul ca de fiecare data. Inima pur si simplu se indreapta spre locul in care sentimentele sunt mai puternice.
Iar acum, de ce facem asta? Facem asta pentru ca ne e teama de consecinte si pentru ca suntem disperati de a fi bine. Noi nu incercam stari, ne e teama de ele. Ne e teama sa suferim, ne temem de a fi confuzi.. practic fugim de asa ceva. Si fugim direct spre durere fara a realiza de fapt asta.
Noi nu lasam sentimentele sa aleaga, noi alegem cu mintea. Mintea noastra nu stie decat sa gandeasca logic, iar sentimentele nu sunt logice. De aceea ne ranim inima si suntem constienti ca alegerile noastre ne ranesc, dar continuam sa gresim in acest mod.
Probabil ca omul este format din diferite extreme de greseste atat de mult, probabil are atatea opuse in interiorul sau incat nu mai face fata. Prefer sa cred asta decat sa cred ca ne pierdem umanitatea. Daca ma mint crezand asta, prefer sa imi pierd toata viata in aceasta minciuna si sa mor un om fericit si plin de sentimente, nu un inuman gol pe dinauntru...
