Când am auzit am mers imediat afară și am rămas complet șocată. Silvia era răzămată de peretele școlii iar cei doi o sărutau. Nu știam ce să fac, adică dacă să fac ceva.
-Silvia? [eu]
Când m-a văzut i-a împins pe cei doi și a venit repede la mine. [Silvia]
-Ce făceai acolo, cu ei? [eu]
-Nu e ceea ce pare! [Silvia]
-Nu mi-ai spus că sunt periculoși? Nu tu mi-ai spus asta? [eu]
-Trebuia s-o fac! M-au șantajat! [Silvia]
-Noi periculoși? Nu. Noi doar ne jucam cu ea. [Alex]
-Așa!? [eu]
-Vrei să încerci și tu? [Alex]
-Nu te apropia de mine! [eu]
Alex a vrut să pună mâna pe mine dar eu i-am dat o palmă peste față, cât de tare am putut.
-N-ai făcut asta. [Alex]
-O ba chiar a făcut-o! Și, ce vei face, e fată, nu poți da în ea. [Silvia]
-Cine spune? [Alex]
În momentul ăla m-a luat de gât. Silvia a încercat să tragă de el dar Vlad o ținea.
-Dacă mai faci vreodată asta te bag în pământ! De acum așteaptăte la ce e mai rău puștoaico! [Alex]
-Alex, las-o mai moale, e fată totuși, nu o poți elimină așa, distreazăte mai întâi. [Vlad]
Mi-a dat drumul și m-a împins iar eu am căzut. Cei doi au plecat. Eu eram încă pe jos iar Silvia m-a luat în brațe spunândumi căi pare rău și că asta e numai din cauza ei. M-am ferit de ei toată ziua, îmi era frică.
Când am plecat acasă cu Silvia, Mădă și Robert, a apărut Vlad în spatele nostru. Eu deja mă panicasem. Ne-a urmărit până la blocul meu, când am intrat a intrat și el. M-a prins de mână. Eu tremuram.
-Nu îți fac nimic, vreau doar să îți dau un sfat. [Vlad]
-Nu am nevoie de sfaturi de la tine. [eu]
-Ba da, ai. Fă ce spunem noi și nimeni nu va păți nimic rău. [Vlad]
-Știu ce vreți și nu, nu vreau să fac ce vreți voi, nu sunt sclava voastră. Acum pleacă. [eu]
A plecat. Eu am urcat în casă. Nu i-am spus nimic mamei. Nu prea am mâncat nimic toată ziua, am stat închisă în camera mea.
Spre seară primesc un mesaj.
-Ce faci păpușo? Te-ai gândit la ce ți-am spus eu azi?
Mi-am dat seama că e Vlad.
-De unde ai numărul meu? [eu]
-Of Francesca... Ești micuță și prostuță. Eu pot avea tot ce vreau. Chiar și pe tine. [Vlad]
-Nu! Eu nu sunt sclava voastră! [eu]
Apoi nu i-am mai răspuns la nimic din ce mi-a spus el și m-am culcat.
La școală Vlad vine repede la mine, mă apucă de mână și mă duce în spatele unui copat. Îmi pune mâna la gură.
-Nu țipa că încerc doar să te ajut. [Vlad]
Eram așa aproape de el încât îi puteam simți respirația. După ce Alex intră in școală Vlad îmi dă drumul.
-Fugi. [Vlad]
-Mulțumesc. [eu]
-Da, bine, cum spui tu. Pleacă până nu mă răzgândesc. [Vlad]
Și atunci am fugit în clasă. Nu m-am gândit la nimic altceva decât la ceea ce s-a întâmplat cu Vlad, și îmi tot venea o întrebare: de ce m-a ajutat?
În pauză le-am spus prietenilor că mă duc la baie, dar defapt m-am dus în spatele școlii și i-am dat mesaj lui Vlad.
-Te aștept în spatele școlii, acum.
Nu au durat nici două minute că a apărut.
-Ce vrei? [Vlad]
-De ce m-ai ajutat? [eu]
-Vroiai să te las să fii umilită în fața școlii? [Vlad]
-Nu, dar... De ce ți-ar păsa ție? [eu]
-Nu te interesează! [Vlad]
-Nu țipa la mine! Eu am vorbit ușor ok? [eu]
-Stai departe de mine și uită ce am făcut azi! [Vlad]
-Și dacă nu vreau? [eu]
-Gata! Mă calci pe nervi! [Vlad]
-Atunci nu mai evita subiectul și răspunde-mi! De ce m-ai ajutat? [eu]
-Că am avut chef! Pa! [Vlad]
-Pa... [eu]
Aveam impresia că lui Vlad îi cam plăcea de mine dar nu era așa. Când am intrat în școală l-am văzut sărutânduse cu o fată, așa că dubiile mele au dispărut dar nu toate. Tot nu știam de ce m-a ajutat.
Am mers la dulap să îmi iau caietul de muzică dar nu o să vă vină să credeți ce am găsit acolo!
CITEȘTI
Francesca
Teen FictionEu sunt Francesca ,o fata simpla, timidă, dar foarte drăguță (așa spune mama ).Am 14ani si 11luni si sunt in clasa a lX-a .Locuiesc la București adică abea m-am mutat aici cu părinți mei .Cum spuneam sunt noua aici ,nu am prieteni și abea stiu drumu...