Francesca

Capitolul 3

Când am auzit am mers imediat afară și am rămas complet șocată. Silvia era răzămată de peretele școlii iar cei doi o sărutau. Nu știam ce să fac, adică dacă să fac ceva.

-Silvia? [eu]

Când m-a văzut i-a împins pe cei doi și a venit repede la mine. [Silvia]

-Ce făceai acolo, cu ei? [eu]

-Nu e ceea ce pare! [Silvia]

-Nu mi-ai spus că sunt periculoși? Nu tu mi-ai spus asta? [eu]

-Trebuia s-o fac! M-au șantajat! [Silvia]

-Noi periculoși? Nu. Noi doar ne jucam cu ea. [Alex]

-Așa!? [eu]

-Vrei să încerci și tu? [Alex]

-Nu te apropia de mine! [eu]

Alex a vrut să pună mâna pe mine dar eu i-am dat o palmă peste față, cât de tare am putut.

-N-ai făcut asta. [Alex]

-O ba chiar a făcut-o! Și, ce vei face, e fată, nu poți da în ea. [Silvia]

-Cine spune? [Alex]

În momentul ăla m-a luat de gât. Silvia a încercat să tragă de el dar Vlad o ținea.

-Dacă mai faci vreodată asta te bag în pământ! De acum așteaptăte la ce e mai rău puștoaico! [Alex]

-Alex, las-o mai moale, e fată totuși, nu o poți elimină așa, distreazăte mai întâi. [Vlad]

Mi-a dat drumul și m-a împins iar eu am căzut. Cei doi au plecat. Eu eram încă pe jos iar Silvia m-a luat în brațe spunândumi căi pare rău și că asta e numai din cauza ei. M-am ferit de ei toată ziua, îmi era frică.

Când am plecat acasă cu Silvia, Mădă și Robert, a apărut Vlad în spatele nostru. Eu deja mă panicasem. Ne-a urmărit până la blocul meu, când am intrat a intrat și el. M-a prins de mână. Eu tremuram.

-Nu îți fac nimic, vreau doar să îți dau un sfat. [Vlad]

-Nu am nevoie de sfaturi de la tine. [eu]

-Ba da, ai. Fă ce spunem noi și nimeni nu va păți nimic rău. [Vlad]

-Știu ce vreți și nu, nu vreau să fac ce vreți voi, nu sunt sclava voastră. Acum pleacă. [eu]

A plecat. Eu am urcat în casă. Nu i-am spus nimic mamei. Nu prea am mâncat nimic toată ziua, am stat închisă în camera mea.

Spre seară primesc un mesaj.

-Ce faci păpușo? Te-ai gândit la ce ți-am spus eu azi?

Mi-am dat seama că e Vlad.

-De unde ai numărul meu? [eu]

-Of Francesca... Ești micuță și prostuță. Eu pot avea tot ce vreau. Chiar și pe tine. [Vlad]

-Nu! Eu nu sunt sclava voastră! [eu]

Apoi nu i-am mai răspuns la nimic din ce mi-a spus el și m-am culcat.

La școală Vlad vine repede la mine, mă apucă de mână și mă duce în spatele unui copat. Îmi pune mâna la gură.

-Nu țipa că încerc doar să te ajut. [Vlad]

Eram așa aproape de el încât îi puteam simți respirația. După ce Alex intră in școală Vlad îmi dă drumul.

-Fugi. [Vlad]

-Mulțumesc. [eu]

-Da, bine, cum spui tu. Pleacă până nu mă răzgândesc. [Vlad]

Și atunci am fugit în clasă. Nu m-am gândit la nimic altceva decât la ceea ce s-a întâmplat cu Vlad, și îmi tot venea o întrebare: de ce m-a ajutat?

În pauză le-am spus prietenilor că mă duc la baie, dar defapt m-am dus în spatele școlii și i-am dat mesaj lui Vlad.

-Te aștept în spatele școlii, acum.

Nu au durat nici două minute că a apărut.

-Ce vrei? [Vlad]

-De ce m-ai ajutat? [eu]

-Vroiai să te las să fii umilită în fața școlii? [Vlad]

-Nu, dar... De ce ți-ar păsa ție? [eu]

-Nu te interesează! [Vlad]

-Nu țipa la mine! Eu am vorbit ușor ok? [eu]

-Stai departe de mine și uită ce am făcut azi! [Vlad]

-Și dacă nu vreau? [eu]

-Gata! Mă calci pe nervi! [Vlad]

-Atunci nu mai evita subiectul și răspunde-mi! De ce m-ai ajutat? [eu]

-Că am avut chef! Pa! [Vlad]

-Pa... [eu]

Aveam impresia că lui Vlad îi cam plăcea de mine dar nu era așa. Când am intrat în școală l-am văzut sărutânduse cu o fată, așa că dubiile mele au dispărut dar nu toate. Tot nu știam de ce m-a ajutat.

Am mers la dulap să îmi iau caietul de muzică dar nu o să vă vină să credeți ce am găsit acolo!