-Am vorbit cu Vlad și l-am întrebat de toate și asta e ceea ce mi-a spus: azi dimineață Silvia s-a dus la el și i-a spus că tu vrei să te despărți de el; i-a spus și că ieri l-ai sărutat pe Sorin și poza care ți-a făcut-o i-a arătat-o lui spunându-i că îl înșeli cu Sorin. [Monica]
-Dar nu e nimic adevărat! [eu]
-Și azi dimineață e adevărat că Vlad era cu Maria, dar nu au făcut nimic. El nu i-a spus Silviei că vrea să se despartă de tine, ea a inventat tot. E o mincinoasă! [Monica]
M-am enervat, am ieșit din clasă și m-am dus să o caut pe Silvia. Era în curtea școlii, vorbea cu o prietenă. M-am dus la ea și am tras-o tare.
-Tu de partea cui ești!? [eu]
S-a uitat la mine confuză. Am împins-o și am început să țip la ea.
-Parcă îmi erai prietenă! De ce ai făcut asta!? [eu]
-Pentru că nu îl meriți! Oricum si fost doar un pariu pentru el. [Silvia]
În jurul nostru se strânseseră o mulțime de elevi. M-am enervat și mai tare și am pocnit-o. Și ea a dat în mine și așa am început să ne batem. Ne-au separat Monica, Vlad și Sorin. Vlad m-a luat în brațe și mă ținea departe de Silvia, iar pe ea o ținea Sorin.
-Dă-mi drumul! [eu]
Mi-a dat drumul. Am vrut să plec dar m-a prins de mâna.
-Să nu mă mai atingi! Un pariu? Asta am fost eu pentru tine? Gata, s-a terminat! [eu]
O lacrimă a început să curgă pe obrazul meu. Mi-am smuls mâna din mâna lui și am plecat spre casă. M-a strigat, dar nu m-am întors și nici nu m-am oprit. Monica m-a sunat.
-Unde te duci? Nu am terminat orele. [Monica]
-Acasă. [eu]
--------Din perspectiva Monicăi--------
Am încercat să o conving să se întoarcă la școală, dar nu am reușit.
-Francesca, nu fi încăpățânată. [eu]
Am auzit un clacson și o lovitură.
-Francesca!? [eu]
Nu mi-a răspuns. Am închis și am început să fug spre casa ei. La două-trei străduțe de școală era o mașina oprită și o fată pe jos. Am fugit acolo și fata lovită era Francesca. Imediat a sosit și salvarea. Au luat-o iar eu m-am dus cu ei. La spital au intrat imediat cu într-o sală. Eu așteptam pe hol și eram foarte agitată.
-Cum e? Cum se simte? [eu]
-Are noroc. Nu a fost o lovitură foarte puternică, dar s-a lovit destul de tare la cap. Când se va trezi s-ar putea să fie un pic amnezică. [asistenta]
-Și e grav? [eu]
-Nu, va dura câteva ore sau câteva zile. [asistenta]
-Când se va trezi? [eu]
-Peste un pic. [asistenta]
M-am gândit un pic și am decis să-l sun pe Vlad de pe telefonul Francescăi, pentru că eu nu am numărul lui. Nu mi-a răspuns, cred că era la ore.
-S-a trezit domnișoara. Puteți să o vedeți. [asistenta]
Am intrat încet. Avea un bandaj pe frunte și se vedea că e dezorientată.
-Cum te simți? [eu]
-Mai bine, dar tu cine ești? [Fran]
-Maria, colega ta de clasă și de bancă. [eu]
-Ce s-a întâmplat? [Fran]
-Ai fost lovită de o mașină. Îți aduci aminte ceva? [eu]
-Da, eu sunt Francesca. Atât. Defapt mai sunt niște nume care se plimbă prin capul meu. De exemplu Silvia, cine e? [Fran]
-O proastă din clasa noastră. [eu]
-Și Vlad cine e? [Fran]
-Un prieten foarte foarte bun de-al tău. [eu]
-Mă cam doare capul. [Fran]
A venit o asistentă să-i dea ceva medicamente iar eu am ieșit. L-am sunat din nou pe Vlad.
-Francesca, de ce vr (l-am întrerupt) [Vlad]
-Nu sunt Fran, sunt Monica. Trebuie să te anunț că Francesca a avut un accident. [eu]
-Ce s-a întâmplat!? [Vlad]
-Suntem la spital, dacă vrei vii și îți povestesc. [eu]
Au trecut vreo 10 minute și a apărut.
-Unde e? E bine? [Vlad]
-E înăuntru, are doar o mică amnezie. [eu]
-Cum s-a întâmplat? [Vlad]
-Nu știu exact cum dar a fost lobită de o mașină. [eu]
-Numai în belele întră copila asta. [Vlad]
-Așa mică și prostuță cum e ea, e iubita ta, până își va reveni. [eu]
-De ce s-a bătut cu Silvia? [Vlad]
-Pentru că tot ce ți-a spus Silvia azi sunt numai minciuni. Ei i-a spus că tu vrei să te desparți de ea. Dar, Francesca chiar a fost un pariu? [eu]
-La început, dar chiar m-am îndrăgostit de ea. [Vlad]
-Pe ea a rănit-o foarte tare lucrul ăsta. Fugi și vorbește cu ea. Ah... Nu-i spune că ești iubitul ei, ești doar un prieten foarte bun și atât. [eu]
--------Din perspectiva Francescăi--------
A intrat în cameră un băiat.
-Hey! Sunt Vlad, dacă nu-ți amintești. Cum te simți? [Vlad]
-Bine, au spus că peste o oră dacă nu am probleme pot merge acasă. [eu]
Vlad nu a mai spus nimic. M-a mângâiat pe cap și mi-a dat un pupic pe frunte. Apoi mi-a șoptit:
-Te iubesc. [Vlad]
Nu am putut să spun nimic, adică nu am știu ce să spun. În stomacul meu mii, milioane, poate chiar miliarde de fluturași zburau. Aveam impresia că nu e prima oară când am acest sentiment, dar nu știu dacă tot pentru el sau pentru altcineva. S-a apropiat de mine și m-a sărutat. Atunci a intrat Monica. S-a făcut că tușește.
-Vlad, putem vorbi între patru ochi? [Monica]
El a dat din cap. S-au dus pe hol.
--------Din perspectiva lui Vlad--------
-Ce e? [eu]
-Ce-am vorbit eu cu tine? Am spus că ești doar prietenul ei. Nu iubitul! [Monica]
-O iubesc! Nu vreau să o pierd. [eu]
-Te cred, dar trebuie să ai grijă. Când își va reveni, nu știu cât la suta va vrea să te mai vadă. [Monica]
-Știu... [eu]
Am intrat înapoi în camera la ea.
-.............
CITEȘTI
Francesca
Novela JuvenilEu sunt Francesca ,o fata simpla, timidă, dar foarte drăguță (așa spune mama ).Am 14ani si 11luni si sunt in clasa a lX-a .Locuiesc la București adică abea m-am mutat aici cu părinți mei .Cum spuneam sunt noua aici ,nu am prieteni și abea stiu drumu...