Francesca

Capitolul 58

-Am vorbit cu Vlad și l-am întrebat de toate și asta e ceea ce mi-a spus: azi dimineață Silvia s-a dus la el și i-a spus că tu vrei să te despărți de el; i-a spus și că ieri l-ai sărutat pe Sorin și poza care ți-a făcut-o i-a arătat-o lui spunându-i că îl înșeli cu Sorin. [Monica]

-Dar nu e nimic adevărat! [eu]

-Și azi dimineață e adevărat că Vlad era cu Maria, dar nu au făcut nimic. El nu i-a spus Silviei că vrea să se despartă de tine, ea a inventat tot. E o mincinoasă! [Monica]

M-am enervat, am ieșit din clasă și m-am dus să o caut pe Silvia. Era în curtea școlii, vorbea cu o prietenă. M-am dus la ea și am tras-o tare.

-Tu de partea cui ești!? [eu]

S-a uitat la mine confuză. Am împins-o și am început să țip la ea.

-Parcă îmi erai prietenă! De ce ai făcut asta!? [eu]

-Pentru că nu îl meriți! Oricum si fost doar un pariu pentru el. [Silvia]

În jurul nostru se strânseseră o mulțime de elevi. M-am enervat și mai tare și am pocnit-o. Și ea a dat în mine și așa am început să ne batem. Ne-au separat Monica, Vlad și Sorin. Vlad m-a luat în brațe și mă ținea departe de Silvia, iar pe ea o ținea Sorin.

-Dă-mi drumul! [eu]

Mi-a dat drumul. Am vrut să plec dar m-a prins de mâna.

-Să nu mă mai atingi! Un pariu? Asta am fost eu pentru tine? Gata, s-a terminat! [eu]

O lacrimă a început să curgă pe obrazul meu. Mi-am smuls mâna din mâna lui și am plecat spre casă. M-a strigat, dar nu m-am întors și nici nu m-am oprit. Monica m-a sunat.

-Unde te duci? Nu am terminat orele. [Monica]

-Acasă. [eu]

--------Din perspectiva Monicăi--------

Am încercat să o conving să se întoarcă la școală, dar nu am reușit.

-Francesca, nu fi încăpățânată. [eu]

Am auzit un clacson și o lovitură.

-Francesca!? [eu]

Nu mi-a răspuns. Am închis și am început să fug spre casa ei. La două-trei străduțe de școală era o mașina oprită și o fată pe jos. Am fugit acolo și fata lovită era Francesca. Imediat a sosit și salvarea. Au luat-o iar eu m-am dus cu ei. La spital au intrat imediat cu într-o sală. Eu așteptam pe hol și eram foarte agitată.

-Cum e? Cum se simte? [eu]

-Are noroc. Nu a fost o lovitură foarte puternică, dar s-a lovit destul de tare la cap. Când se va trezi s-ar putea să fie un pic amnezică. [asistenta]

-Și e grav? [eu]

-Nu, va dura câteva ore sau câteva zile. [asistenta]

-Când se va trezi? [eu]

-Peste un pic. [asistenta]

M-am gândit un pic și am decis să-l sun pe Vlad de pe telefonul Francescăi, pentru că eu nu am numărul lui. Nu mi-a răspuns, cred că era la ore.

-S-a trezit domnișoara. Puteți să o vedeți. [asistenta]

Am intrat încet. Avea un bandaj pe frunte și se vedea că e dezorientată.

-Cum te simți? [eu]

-Mai bine, dar tu cine ești? [Fran]

-Maria, colega ta de clasă și de bancă. [eu]

-Ce s-a întâmplat? [Fran]

-Ai fost lovită de o mașină. Îți aduci aminte ceva? [eu]

-Da, eu sunt Francesca. Atât. Defapt mai sunt niște nume care se plimbă prin capul meu. De exemplu Silvia, cine e? [Fran]

-O proastă din clasa noastră. [eu]

-Și Vlad cine e? [Fran]

-Un prieten foarte foarte bun de-al tău. [eu]

-Mă cam doare capul. [Fran]

A venit o asistentă să-i dea ceva medicamente iar eu am ieșit. L-am sunat din nou pe Vlad.

-Francesca, de ce vr (l-am întrerupt) [Vlad]

-Nu sunt Fran, sunt Monica. Trebuie să te anunț că Francesca a avut un accident. [eu]

-Ce s-a întâmplat!? [Vlad]

-Suntem la spital, dacă vrei vii și îți povestesc. [eu]

Au trecut vreo 10 minute și a apărut.

-Unde e? E bine? [Vlad]

-E înăuntru, are doar o mică amnezie. [eu]

-Cum s-a întâmplat? [Vlad]

-Nu știu exact cum dar a fost lobită de o mașină. [eu]

-Numai în belele întră copila asta. [Vlad]

-Așa mică și prostuță cum e ea, e iubita ta, până își va reveni. [eu]

-De ce s-a bătut cu Silvia? [Vlad]

-Pentru că tot ce ți-a spus Silvia azi sunt numai minciuni. Ei i-a spus că tu vrei să te desparți de ea. Dar, Francesca chiar a fost un pariu? [eu]

-La început, dar chiar m-am îndrăgostit de ea. [Vlad]

-Pe ea a rănit-o foarte tare lucrul ăsta. Fugi și vorbește cu ea. Ah... Nu-i spune că ești iubitul ei, ești doar un prieten foarte bun și atât. [eu]

--------Din perspectiva Francescăi--------

A intrat în cameră un băiat.

-Hey! Sunt Vlad, dacă nu-ți amintești. Cum te simți? [Vlad]

-Bine, au spus că peste o oră dacă nu am probleme pot merge acasă. [eu]

Vlad nu a mai spus nimic. M-a mângâiat pe cap și mi-a dat un pupic pe frunte. Apoi mi-a șoptit:

-Te iubesc. [Vlad]

Nu am putut să spun nimic, adică nu am știu ce să spun. În stomacul meu mii, milioane, poate chiar miliarde de fluturași zburau. Aveam impresia că nu e prima oară când am acest sentiment, dar nu știu dacă tot pentru el sau pentru altcineva. S-a apropiat de mine și m-a sărutat. Atunci a intrat Monica. S-a făcut că tușește.

-Vlad, putem vorbi între patru ochi? [Monica]

El a dat din cap. S-au dus pe hol.

--------Din perspectiva lui Vlad--------

-Ce e? [eu]

-Ce-am vorbit eu cu tine? Am spus că ești doar prietenul ei. Nu iubitul! [Monica]

-O iubesc! Nu vreau să o pierd. [eu]

-Te cred, dar trebuie să ai grijă. Când își va reveni, nu știu cât la suta va vrea să te mai vadă. [Monica]

-Știu... [eu]

Am intrat înapoi în camera la ea.

-.............