Francesca

Capitolul 18

-A venit un băiat și mi-a spus să îți spun că vrea să vă vedeți la cofetăria din fața școlii la 18. A spus că e iubitul tău și știu că e alegerea dar nu prea pare un tip de treabă. [dna Popescu]

-Nu e iubitul meu, v-a mințit. Vi-l voi prezenta pe iubitul meu în seara asta dacă vreți. Vă asigur că e mult mai ok decât ce ați văzut la ăla. [eu]

-Sigur Draga mea. [dna Popescu]

-Acum dacă mă scuzați mă duc să fac un duș.. [eu]

M-am dus în camera mea și înaintea să îmi fac duș l-am sunat pe Vlad.

-Știu unde stau!. [eu]

-Cine? Ovidiu!? [Vlad]

-Dacă e ală care a încercat să mă violeze, da! A venit la doamna Popescu și s-a dat drept iubitul meu. A vrut să se întâlnească cu mine la cofetăria școlii.. [eu]

-Nu te duci! [Vlad]

-Normal! În seara asta vreau să vii la mine, luăm cina împreună cu doamna Popescu, vrea să te cunoască. Te rog poartetă frumos că i-am spus că ești băiat de treabă. Nu golan. [eu]

-Adică eu sunt golan? [Vlad]

-Cam, dar ești al meu. [eu]

-Îmi convine. La ce oră să vin? [Vlad]

-La 19.30. [eu]

-Ne vedem atunci. [Vlad]

M-am dus să îmi fac duș și apoi am ajutat-o pe doamna Popescu să facă mâncare. Apoi a bătut cineva la ușa. Trebuia să fie Vlad.

-Mă duc eu! [...] Hey! Intră. Aduți aminte: băiat cuminte. [eu]

-Sigur. [Vlad]

-Bună. [dna Popescu]

-Sărut mâna. [Vlad]

-Ai dreptate Francesca. El e și educat,și a venit și la costum ca un adevărat domn. [dna Popescu]

-Da, am spus eu. [eu]

Am mâncat, doamna Popescu ne-a mai făcut câteva complimente apoi eu și Vlad ne-am dus în camera mea.

-Nu îmi vine să cred că te-ai îmbrăcat în costum. De unde îl ai? [eu]

-Tatăl lui Alex. Dar să nu crezi că voi veni mereu așa sau că voi fi așa. [Vlad]

-Nici nu vreau. Mie îmi place de Băd boy-ul din tine. [eu]

Apoi fiindcă deja se făcuse a plecat. Eu m-am culcat.

Dimineața aveam un chef de viața imens. Am mâncat repede o brioche și am plecat la școală. M-am dus repede la Vlad, l-am apucat și l-am sărutat.

-Neața! [eu]

-Neața și ție. Cum de ești așa veselă? [Vlad]

-Am dormit bine. [eu]

-Ok. [Vlad]

-Vlad! [Ovidiu]

-Ce vrei? [Vlad]

Era Ovidiu cu celălalt tip care încă nu știu cum îl cheamă. Eu m-am dat un pic mai în spatele lui Vlad.

-Vreau bani acum și aici sau... [Ovidiu]

-Sau ce? Dacă te mai atingi de Francesca te fac în bucăți! Francesca intră în școală. Acum! [Vlad]

-Ai grijă. [eu]

Am fugit repede în școală, direct la Alex.

-Alex, Vlad e afară cu Ovidiu! Te rog vino repede. [eu]

-Hai. [Alex]

Ne-am dus la ușa școlii.

-------Din perspectiva lui Vlad--------

-Scoate bani Vlad! [Ovidiu]

-Nu îi am la mine! [Vlad]

-Alege: îmi plătești cu banii sau cu viața! [Ovidiu]

A scos un piscol și l-a îndreptat spre mine. Francesca era la ușa școlii și a văzut.

-Vlaaaaaaad! [eu]

-Stai acolo! [Vlad]

A vrut să vină spre mine dar Alex a prins-o. A început să plângă. Ovidiu a râs și a tras.

-------Din perspectiva Francescăi--------

-Nuuuuuuuuuu! Vlaaaaaaad! [eu]

S-a auzit pistolul și au ieșit mai toți afară. Profesorii au chemat salvare și poliția, dar până au ajuns Ovidiu fugise. Eu eram la Vlad care era împușcat.

-Vlad rezistă, te rog... [eu]

L-a luat salvarea și au plecat la spital. Eu cu Alex și Silvia i-am următ. Eram la spital, eu plângeam foarte tare iar Alex mai ca lua la bătaie pe toată lumea.

-Alex, nu mai te lua de toți, că nu rezolvi nimic. [eu]

-Și crezi că dacă stăm și bocim rezolvăm ceva? [Alex]

-Nu vă mai certați! Vlad o să fie bine și nu v-a păți nimic! Gata, terminați-o cu toate prostiile voastre! [Silvia]

Am tăcut și eu și Alex. Silvia a oprit o asistentă.

-Scuzați-mă putem ști și noi cum se simte Vlad? [Silvia]

-Nu, nu vă putem da informații. Doar părinții lui pot. [asistenta]

-Nu are părinți! [Alex]

-Stai calm. [Silvia]

-Atunci v-a trebui să așteptați. [asistenta]

Am sunat-o pe doamna Popescu.

-Alo? [dna Popescu]

-Scuzați dacă vă deranjez dar în seara asta nu vin acasă. [eu]

-De ce plângi, scumpo? [dna Popescu]

-Sunt la spital... Vlad a fost... A avut un accident... [eu]

-Ești singură? [dna Popescu]

-Nu, cu prietenii. [eu]

-Bine, să aveți grijă și să mă sunați dacă aveți nevoie de ceva. [dna Popescu]

-Cu siguranță. [eu]

Am stat toată noaptea acolo. Am tot întrebat cum se simte, dar nu au vrut să ne spună. Nu am dormit deloc. Singura care a reușit să doarmă era Silvia. Când a răsărit soarele au început să apară medicii prin spital și încă multă lume. Am mai întrebat odată de Vlad și de data aceasta răspunsul a fost.......