Am început să plâng. Vlad și Maria erau în pat, aproape goi, și se iubeau la nebunie. Când ne-au văzut s-au oprit. Eu am ieșit cu viteză și am plecat. Alex m-a oprit.
-Unde te duci iar? [Alex]
-La Silvia! [eu]
Mi-am smuls mână din a lui și am plecat. Am sunat-o și prin lacrimi și suspini am întrebat-o:
-Silvia, pot să stau în seara asta la tine? [eu]
-Sigur, dar ce ai pățit? [Silvia]
-Îți povestesc acasă. [eu]
Am ajuns la ea și am bătut la ușă. Când a deschis am sărit direct în brațele ei și am început să plâng și mai tare.
-Fran, ce ai pățit? Ți-a făcut cineva ceva? [Silvia]
-Vlad... [eu]
-Ce ți-a făcut? [Silvia]
-M-a înșelat cu Maria! [eu]
-Dar de ce ești roșie pe obraz? A dat în tine!? [Silvia]
-Nu, nu! E de la cum m-am șters. [eu]
Nu i-am spui că a dat în mine altfe cred că lua foc.
-Oricum mâine îl omor! Acum nu mai plânge te rog, știi că nu-ți face bine. [Silvia]
-Dar îl iubesc... Și e foarte greu. Mai ales când i-ai văzut în camera ta, în patul în care dormeam noi. [eu]
-Îmi pare foarte rău. [Silvia]
Am mai stat cu ea, am mai plâns și așa am adormit. Dimineață Silvia era deja trează și avea fața îngrijorată.
-Bună dimineața. [eu]
-Neața, nu e prea bună. Mama ne-a auzit aseară și a decis să meargă cu tine la un orfelinat sau ceva de genu. [Silvia]
-Nu, nu poate face asta! [eu]
-I-am spus să te adopte dar a spus că ai multe influențe proaste. [Silvia]
-Te rog, nu o lăsa să-mi facă asta! [eu]
-Voi încerca. [Silvia]
L-am sunat pe Alex să-mi aducă hainele, dar nu răspundea.
-Silvia, vii cu mine să-mi iau lucrurile? Nu vreau să mai stau acolo și nici nu am chef să merg singură. [eu]
-Bine, haide. [Silvia]
Ne-am dus. Am bătut și ne-a deschis Sergiu.
-Bună, Vlad e acasă? [eu]
-Da, cred că e în camera lui sau își face un duș. [Sergiu]
-Mulțumesc. [eu]
Am urcat scările, urmată de Silvia, și când am ajuns în fața ușii am respirat adânc apoi am bătut. Nu mi-a răspuns așa că am intrat. M-am dus direct unde aveam lucrurile mele și am început să le strâng. Silvia mă ajuta. Când să terminăm a intrat Vlad.
-Francesca, unde ai fost? Stai, ce faci, pleci? [Vlad]
-Da, Vlad! [eu]
-Ascultă-mă. Nu am făcut nimic cu ea. Face parte din trecut. [Vlad]
-Nu ai făcut pentru că v-am întrerupt eu. [eu]
Și-a luat un tricou pe el, dar când l-a ridicat a căzut o pereche chiloți roșii din dantelă. M-am apropiat, i-am luat și am țipat la el:
CITEȘTI
Francesca
Novela JuvenilEu sunt Francesca ,o fata simpla, timidă, dar foarte drăguță (așa spune mama ).Am 14ani si 11luni si sunt in clasa a lX-a .Locuiesc la București adică abea m-am mutat aici cu părinți mei .Cum spuneam sunt noua aici ,nu am prieteni și abea stiu drumu...