Francesca

Capitolul 5

Am simțit o durere imensă în parte de sus a piciorului. Vlad m-a lăsat jos încet și eu am deschis ochii. Alex era întins pe jos iar Vlad se bătea cu un tip,mai mare ca el. Eu aveam cuțitul înfipt în piciorul meu și când am văzut cât sânge curgea, cred că am leșinat.

M-am trezit la spital.

-Cum vă simțiți? [Doctorul]

-Mai bine... [eu]

-Vreți să o chem pe mama dumneavoastră? Este în sală, vă așteaptă cu încă câțiva prieteni. [Doctorul]

-Sigur. [eu]

-Francesca. [mama]

-Mama... Îmi pare rău... [eu]

-Nu a fost vina ta. Mi-a explicat un prieten de-al tău ce s-a întâmplat. [mama]

-Cine? [eu]

-Sebastian. [mama]

-Cine e? [eu]

-Băiatul care mi-a explicat ce s-a întâmplat. [mama]

-Cred că greșești, eu nu cunosc niciun Sebastian. [eu]

-Mai bine odihneștete scumpo. Mă duc acasă îți prepar ceva bun și ți-o aduc diseară, ok? În seara asta va trebui să rămâi aici. [mama]

-Ok. Te iubesc mami. [eu]

-Și eu te iubesc scumpo. [mama]

-Trimitel te rog pe Sebastian la mine. [eu]

Mama a ieșit și a intrat Sebastian.

-Cum te simți? [Sebastian]

-Bine, dar tu cine ești? De ce te-ai bătut cu Vlad? Ce i-ai spus mamei mele? [eu]

-Eu sunt Sebastian, îmi poți spune Sebi. I-am văzut pe cei doi că te amenințat și am vrut să te ajut. [Sebastian]

-Mulțumesc mult. [eu]

-Totuși nu știu cum te cheamă. [Sebastian]

-Francesca, dar îmi poți spune Fran. [eu]

-Eu te las să te odihnești. [Sebastian]

Ma pupat pe frunte și m-a lăsat să mă culc. Nu sunt sigură dar cred că îmi cam plăcea de tipul ăsta. Adică era frumușel, dar mult prea mare pentru mine. Cât eu mă gândeam au venit la mine prietenii mei.

-Fran, ne-am făcut griji... [Silvia]

-Fetele mai aveau un pic și plângeau. [Robert]

-Îmi pare rău, a vost vina mea, nu trebuia să mă bag în treaba lor... [eu]

-Ce făceau? [Mădă]

-Vroiau să se drogheze... Iar eu am vrut să îl ajut pe Vlad să scape de porcăriile alea... Pentru că și el m-a ajutat pe mine... [eu]

-Și Sebastian ce treabă avea cu tine? [Robert]

-Nimic, el i-a bătut pe cei doi, ca să mă lese în pace. [eu]

-Ahaa... Păi eu și Mădălina te lăsăm că avem ceva programat dar dacă vrea Mădă să anulăm... [Robert]

-Da, cred că ar fi mai bine să stăm cu tine. [Mădă]

-Nu, duceți-vă, va sta Sulvia cu mine. [eu]

-Bine, mulțumesc și dacă aveți nevoie de ceva să ne sunați. [Mădă]

Au plecat și eu am rămas cu Silvia.

-Când vine mama ta eu plec, ca să nu se îngrijoreze mama, ok? [Silvia]

-Sigur. [eu]

-Ție îți cam place de Vlad? [Silvia]

-Nuuuuuu... De ce? [eu]

-Nimic eram curioasă. Am impresia că lui îi cam place de tine. [Silvia]

-Mda, cum să nu. Din toate fetele frumoase din școală tocmai eu să fiu... [eu]

-Îți place! [Silvia]

-Ba nu! [eu]

-Ba da! [Silvia]

-Ba nu! [eu]

-Ba da! [Silvia]

-Bine, cum spui tu... Dar doar un pic. [eu]

-Știam eu și asta e de rău... Sau poate bine... [Silvia]

-Ce faceți fetelor? [mama]

-Bine. [eu]

-Eu te las, ne vedem mâine, după școală vin un pic la tine dacă nu deranjez. [Silvia]

-Sigur te aștept pa. [eu]

-Pa. [Silvia]

Am mai stat de vorbă cu mama cât am mâncat apoi ea a plecat. Am vrut să mă culc dar a intrat cineva în cameră și când am văzut am vrut să țip.

-Te rog, nu țipa! [Vlad]

-De ce nu aș face-o? [eu]

-Am venit doar să îți spun ceva. Ne pare rău pentru ce ți-am făcut. Nu a fost cu intenție... [Vlad]

-A fost cu direcție, nu? [eu]

-Nu fi ironică. Noi am vrut doar să te speriem, nu am vrut să te rănim. Dar a dat Sebi în el și a căzut și cuțitul... [Vlad]

-Nu mai spune, am înțeles. Oricum e vina mea, nu trebuia să mă bag în treaba voastră. Am vrut să te ajut, cum m-ai ajutat tu pe mine... [eu]

-Îmi pare rău... [Vlad]

-Dar Alex, de ce nu a venit? [eu]

-E acasă cu ceva dureri de cap. [Vlad]

-L-a lovit tare? [eu]

-E mai mic decât mine. Eu nu am pățit nimic dar el a luat-o mai tare. [Vlad]

-Dacă tu ești mai mare, de ce se comportă cu tine deparcă ți-ar fi superior? [eu]

-E o poveste mai lungă... Nu contează. Odihneștete. [Vlad]

-Stai... Vlad vreau să îți spun ceva... [eu]