-A fost rănit destul de grav dar acum e stabil. [asistenta]
-Putem merge să îl vedem? [eu]
-Nu. Are nevoie de odihnă. [asistenta]
Mi se luase o piatră de pe inimă. Îmi părea totuși rău că nu îl pot vedea. Vlad a mai stat două zile în spital, dar eu m-am întors acasă.
-Hai! [Silvia]
-Bună și ție. Unde? [eu]
-Cum unde? La Alex, l-au adus pe Vlad. [Silvia]
-Gata, vin! [eu]
M-am dus și m-am îmbrăcat în ceva lejer și am plecat cu Silvia.
-Unde e? [eu]
-În camera lui. Te așteaptă. [Alex]
-Ok. Mă duc. [...] Vlad... [eu]
-Francesca... [Vlad]
Era pe patul lui. Nu arăta foarte bine. Mi se rupea sufletul să îl văd în starea aia.
-Te iubesc! [Vlad]
-Și eu te iubesc, Vlad. [eu]
M-am aplecat și l-am sărutat pe obraz. Apoi am stat mai toată ziua cu el. Așa și celelalte zile, doar că una a fost diferența: am început să fumez. De ce? Din cauza stresului și a nervilor. Nu știa nimeni. Vlad a început să își revină: mergea și se mișca destul de bine, dar asta nu însemna că era complet sănătos.
Era dupamiază, ieșeam de la școală. Toți au plecat, dar eu m-am dus în spatele școlii și am scos o țigară. Am aprins-o și am tras din ea. Încet încet am terminat-o. Am primit un mesaj de la doamna Popescu în care mi-a spus că nu e acasă așa că am decis să merg la Vlad.
-Bună, ce faci? [Alex]
-Bună. Am venit să îl văd pe Vlad. [eu]
Apoi am fugit la el. Am bătut la ușă.
-Intră! [Vlad]
-Bau! [eu]
-Ce faci? [Vlad]
-Am venit să te văd. [eu]
L-am sărutat iar după el s-a uitat urât la mine.
-Ce ai pățit? [eu]
-Ce ai făcut? [Vlad]
-Ce am făcut? [eu]
-Ai fumat. [Vlad]
-Ba nu. [eu]
-Ba da. Tu crezi că nu simt, mai ales când te sărut? Nu mă interesează decâte zile fumezi, de acum nu o mai faci. [Vlad]
-De ce? Și tu fumezi. [eu]
-Bun, nu mai fumez nici eu dar nici tu. [Vlad]
-Sau putem să fumăm împreună. [eu]
-Nu! [Vlad]
-Aveți probleme aici? [Alex]
-Nu, ne descurcăm. [eu]
-De asta nu stăm noi cu voi fetele mici! Nu ascultați! Sunteți încăpățânate. [Vlad]
-Începem să ne certăm nu? Poate era mai bine daca nu te sărutam sau poate dacă chiar nu veneam să te văd! [eu]
-Nu vreau să ne certăm... Dar nu vreau să fumezi pentru că îți faci rău singură. [Vlad]
-Și tu. Dacă nici tu nu vei mai fuma nu o voi mai face nici eu. [eu]
-Off... Bine... [Vlad]
L-am îmbrățișat. A fost prima noastră ceartă. Așa e în dragoste, nu?
-Mergem să ne plimbăm? [eu]
-Bine... [Vlad]
Ne-am plimbat prin parc, dar am plecat repede acasă pentru că a început ploaia. Doamna Popescu era supărată.
-Bună ziua. [eu]
-Bună. Scumpo, trebuie să vorbim... [dna Popescu]
-S-a întâmplat ceva? [eu]
-Da, e în legătură cu.... [dna Popescu]
-Cu ce? Vă rog spuneți mai repede. [eu]
-Cu părinții tăi. [dna Popescu]
-Au pățit ceva? [eu]
-Nu. Nu te mai sună și nu e numai asta. Nu au trimis banii luna aceasta. Iar eu, nuștiu dacă mă înțelegi, nu pot să te întrețin cu pensia pe care o am eu. [dna Popescu]
-Vă înțeleg... Dacă vreți îmi fac bagajele și plec. [eu]
-Nu nu! Nu asta am vrut să spun. Poți sta, dar eu cred că părinții tăi au cam uitat de tine. Îmi pare rău că îți spun asta. [dna Popescu]
Mi-a mai spus câteva lucruri de genul astă apoi am plecat în cameră la mine dar doamna Popescu a venit repede și a spus că a uitat să îmi deie o scrisoare.
"Francesca ceea ce i-am făcut lui Vlad e doar începutul. Dacă vrei ca cei dragi ție să fie bine, fă ce îți spun eu. Ovidiu"
Știam că ceea ce e scris nu e o minciună. L-am sunat pe Vlad, dar nu mi-a răspuns el, ci Alex.
-Da? [Alex]
-De ce răspunzi tu în locul lui Vlad? E supărat pe mine? [eu]
-Nu, își face un duș. [Alex]
-Ah. [eu]
-Ai nevoie de ceva? [Alex]
-Am primit o scrisoare de la Ovidiu. A spus că ce i-a făcut lui Vald e doar începutul. [eu]
-Nu-i mai spune lui. Spune-mi mie. Momentan el nu poate face nimic. [Alex]
-Bine. Pa. [eu]
-Pa. [Alex]
Am încercat să mă culc, dar nu reușeam așa că am deschis televizorul. Aș spune la momentul potrivit pentru că asta era știrea:
"Tânărul de 18 ani care și-a împușcat colegul a fost prins. Fiindcă că acum este major e condamnat la 1 an de închisoare."
Am sărit în sus de fericire. Problemele mele se terminaseră. Am vrut să îl sun pe Vlad dar era prea târziu, și el avea încă nevoie de odihnă. I-am spus a doua zi, la școală.
-S-au terminat problemele! [eu]
Eu și Vald aveam o relație frumoasă, bazată nu pe s** că Alex și Silvia, ci pe încredere.
Venise primăvara, afară era mai cald și eu ieșeam mai des cu prietenii. Într-o zi o întreb pe Silvia:
-Tu cu Alex faceți dragoste foarte des. Vă protejați, nu? [eu]
-Normal! Nu vreau să rămân gravidă acum. Dar cum de ți-a venit să îmi faci întrebarea asta? [Silvia]
-Păi.... [eu]
CITEȘTI
Francesca
Teen FictionEu sunt Francesca ,o fata simpla, timidă, dar foarte drăguță (așa spune mama ).Am 14ani si 11luni si sunt in clasa a lX-a .Locuiesc la București adică abea m-am mutat aici cu părinți mei .Cum spuneam sunt noua aici ,nu am prieteni și abea stiu drumu...