02| Zbor

614 36 10
                                    

       Iar in zborul delicat al vantului, eu imi imprastii cenusa.

     Si nenorocirea mea zboara nefericita prin vazduhul pur patand albul norilor. Iar eu de jos privesc napastuita cum tu te pierzi in departare.

     Dispari ca o pata in cetosul univers. Imi zici ca va fi ca si cum nu ai fi existat niciodata. Dar nu ai dreptate si te urasc. Ai vrut sa iti stergi cu buretele existenta, dar in amintirile mele o sa dainui mereu, nesters de sita timpului.



Gri subtilUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum