09| Insignifiant

281 28 7
                                    

   Vroiam sa numar acele puncte stralucitoare ce imi soptise cineva, intr-un timp pierdut, ca sunt deasupra noastra. Imi trecea prin minte ca asa nu ma voi mai simti pustiita, ca in sfarsit respiratia nu mi se va mai poticni in piept. 

     Si chiar daca am mers atat de mult, nu am vazut nimic. In inalturi nu stralucea nicio umbra. Eram la fel de solitara ca intotdeauna. Nici macar gandurile nu mai apareau. 

     M-am lasat jos, infranta, tinandu-mi capul in palme. Si singurul gand care a aparut m-a izbit crud, la fel de nemilos cum marea cea din povesti izbeste stancile in furia sa. 

     Eram insignifianta.

Gri subtilUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum