Priveam fara tinta apusul condescendent. Nu stralucea, nu isi propaga lumina in jur, dar ma hipnotiza. Si ma simteam absorbita in vidul crepuscular, invartindu-ma si incercand sa pipai peretii fara substanta.
Dar nu era nimic. Si ochii nu imi distingeau nicio intrezarire de lumina. Nicio sclipire alba. Peste tot era intuneric. Iar cand am vrut sa ma las jos, abisul a cazut odata cu mine. Si m-am pierdut in lucruri trecatoare, nemaigasindu-mi timpul si spatiul.
Nu te-am gasit nici pe tine. Dar cumva stiam ca nu mai esti, ca nu te voi mai vedea niciodata.
Pentru ca ma pierdusem in efemer.
CITEȘTI
Gri subtil
Short StoryErai prea aproape si totusi prea departe de mine. Acea perdea de fum ne separa fara sa ne dea sansa sa fim inseparabili. Multa vreme am crezut ca ei ne tineau despartiti, dar singurul lucru care ne impiedica sa fim unul erai tu.
