21| Elogiu

143 24 8
                                    

     Le auzeam cantecele jalnice ce ma faceau sa ma cutremur, in departare. 

     Ma duceau cu gandul la mormintele parasite si uitate de timp. Ma infricosau vaietele lor ascutite purtate de adierile reci. 

     Ecoul se izbea de stancile dure si gri. Nemiscarea ma facea sa ma zvarcolesc. Dar peisajul zacea neclintit. In zare nu se auzeau decat gemete surde.

      Erau chemari ce semanau cu un elogiu.

Gri subtilUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum