22| Metafora

154 24 10
                                    

     Ma amageau formand cuvinte de dor. Imi elevau norme abstracte. Dar nu puteam sa plec.

     Zid al captivitatii acceptate imi erau stancile razlete. Valea gri de unde priveam neajutorata amintirile confuze ce se profilau seducatoare in fundal, ma ingenuncheau. Strigam fara sa fiu auzita, iar vorbele mi se intorceau inapoi.

     Halucinatii dorite ma inconjurau, luandu-mi lumina. Dar nu vroiam ca ele sa dispara. Ma mentineau la suprafata. Nu ma lasau sa ma afund mai tare in metaforicele uitari.

Gri subtilUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum