Since I met you-Harry Styles F.F

Capitolul1-Inceputul dintre inceputuri

Am crezut ca daca muncesti cu greu intr-un ritm constant vei dobandi o experienta,aparent,utila in viitorul alb scris pe pagini negre.Iubeam sa zbor,unde ma purtau aripile,unde vantul ma ghida,deasupra norilor,deasupra sperantelor...dar mi-au fost taiate,iar in locul lor au crescut unele negre,ca niste porti sper iad.Am invatat despre puterea destinului si disciplina,despre raspundere si valori morale.

Sufletul mi-a fost zdrobit si lasat sa arda.Atatea pasiuni au fost sterse asa de usor,de parca le-am scris cu un creion,am invatat ca daca iti doresti un anumit lucru,fa-ti curaj si tatueaza-l prin ceva semnificativ.Va pieri esenta acelui lucru odata cu tine.

Obisnuiam sa ma inlatur de probleme jucand handbal,eram dependenta de adrenalina din timpul unui meci,simteam euforia provenita din sentimentul de putere.Dar totul a fost inlaturat,un accident iti poate strica aspiratille.

S-a intamplat pentru prima data sa cad...si sa nu ma mai pot ridica.Am fost bine dupa o saptamana de recuperare,dar mama,singura mea familie,s-a gandit sa ma mute la alta scoala,din alt oras,din alta tara.Acest prim lucru nu a fost foarte semnificativ incat sa imi schimbe perceptiile despre viata.

Dar dupa fiecare accident minor sau mai complex,mama imi schimba stilul de viata sub clasicul pretext "Vreau sa te protejez!"; dar nu mi-a spus ca si aerul este un posibil dusman si trebuie inlaturat.Scoala dupa scoala,oras dupa oras,tara dupa tara ,viata mea sociala s-a pierdut de parca nici nu a existat.

Obisnuiam sa fiu o raza de soare,gata sa te luminez ca sa iesi din intuneric dar acum eu sunt intunericul.Din cauza schimbarilor m-am infundat in carti pentru o lunga perioada de timp.Din cauza stresului permanent mi-am nenorocit plamanii,prea multe tigari,prea multe lacrimi.

Cand eu parca stopam,mama inainta asa de mult in propria viata incat am ajuns in Manchester cu un nou tata si un frate.Eram ca o umbra a propriei vieti,anosta si nefolositoare.Am reusit sa-mi fac o singura prietena,singura persoana care a incercat sa ma cunoasca  cand toata lumea imi intorcea spatele.Ea este ce numesc unii,Poarta sper cer,dar un demon ca mine nu are ce cauta acolo.Ea e cea care ma tine la suprafata,ca sa nu ma inec,ea ma tine treaza ca sa nu innebunesc.

Anii au trecut ca o binecuvantare dar si ca un blestem.M-am lasat inca o data condusa de micul meu inger pazitor,acum suntem pe drum sper Londra,spre colegiu.Nu imi pot da seama cum unii oamnei au o fericire atat de autentica si pe care o exterioarizeaza asa de usor.

-Ar trebui sa inveti sa mai zambesti !Ii aud micul sfat pe care zi de zi il indruga ,cateodata si cu alte reprosuri.

-Unii dintre noi nu sumtem apti pentru asemenea gesturi,Carolyn.Ii raspuns fara a-mi lua ochii de la drum.

-Aaliyah,invata sa fii umana,te iubesc dar ai nevoie de cineva sa iti deschida mintea spre realitate.Spune imbufnandu-se si mai tare in scaunul din dreapta.

-Poti defini 'Realitatea'in viziunea ta?Ii raspund imediat dornica de raspunusul ce va urma.

-Atunci când te trezeşti dimineaţa, găseşti lumea aproape la fel cum era atunci când te-ai culcat. Tu eşti tot tu, camera în care te-ai trezit era aceeaşi cu cea în care te-ai culcat. Lumea din exterior nu a fost rearanjată. Istoria este  neschimbată şi viitorul rămânea necunoscut.Dar problema ta este ca tu nu esti tu,si nici tu nu stii cine esti.

-Realiatatea mea este acel ceva care nu dispare, atunci când nu mai crezi în el. Lucrurile pe care le inventăm au o legătură cu dorinţele şi visele noastre, dar realitatea este încăpăţânată.Iar eu nu suport persoanele incapatanate.

-Si ce ai de gand sa faci cu viata ta?Eu nu voi fi mereu,atenta la fiecare pas pe care il vei face.Ma atentioneaza cu degetul aratator ridicat.

-Poti incerca sa nu fi cliseica?Fac asta pentru tine totusi.Spun simplu si imi aprind o tigare.