Since I met you-Harry Styles F.F

Caitolul8-1000 de ganduri

Din nou acea senzatie incofundabila.Timpul se opri in loc lasand doar respiratiile noastre sa vorbeasca in felul lor.Totul era ireal, priviri care tanjesc dupa placere, ochi flamanzi, dorinte nestapanite.Tremuram si imi puneam atatea intrebari ca nu stiam ce fac. Eram ametita, beata de indragostita si imi placea, era precum un drog, eram dependenta, era prea mult, am primit prea mult de odata. Ma gandeam daca nu vorbisem prea mult, sau daca nu era acelas sentiment ca al meu? De ce era asa frumos, ca visele frumoase se spulbera intr-un fel trist. Daca o sa fiu dezamagita? Poate imi puneam prea multe sperante.Ma strofocam prea mult sa gasesc ceva care statea chiar in fata mea.

-Styles,fa o fapta buna si adu-mi ceva cu care ma pot schimba.Ii spun repede dorind sa scap de situatia jenanta in care ne aflam,care a pus stapanire ca un dictator asupra mintiilor noastre.Il vreau aproape dar in acelasi timp si departe.Vreau sa ma bucur de el dar vreau sa fuga de mine cat mai poate.El nu merita sa fie pierdut ca si mine.

Se ridica si paraseste camera lasandu-ma singura meditand asupra sentimentului ce ma perfora.Eram  epuizata atat fizic cat si moral incat nu mai aveam vlaga sa imi tin ratiunea la limitele normale.In scurt timp reveni in camera,aducand cu el aceasi tensiune sufocanta de acum cateva minute.Imi inmaneaza hainele cu ochii atenti in telefonul sau si imi pot da seama ca este ultimul model de o marca supramediatizata,ceea ce chiar nu ma mai mira uitandu-ma scurt prin camera.Nici nu se oboseste sa imi mai adreseze o fraza,o propozitie sau chiar un amarat de cuvant.Nu crdeam ca isi va pierde chiar asa de repede interesul fata de mine.Inainte sa plece din nou imi face un semn scurt aratand spre o usa pe care doar datorita lui o observasem,concluizionand ca este baia.Picioarele mele goale tresarau la atingerea gresiei reci fiind zdrobita de explozie de nuante  de negru.Totul era in aceasta culoare morbida.Mi-am dat jos hainele de care voiam sa scap  cu multe ore in urma.Apa fierbinte se simtea ca o binecuvantare pe pielea mea iar gelul de dus avea o puternica tenta de Harry.Acum chiar aveam sa il simt oriunde mergeam.Ma agasa faptul ca avea haine de fata in casa dar ma scotea din minti ca erau pe masura mea,am incercat sa nu ma gandesc la aceste detalii ighesuind intr-un colt al mintii ideea de ai cere explicatii cretului.Ma uitam in oglinda la reflexia ce parea a fi o fata care se sfarama in praf si pulbere,iar totul din cauza lui.

Ma taram afara,iar tinta mea era patul care acum era ocupat de prezenta lui mai mult decat agasanta,schimbat si el intr-o pereche de pantaloni de trening si un tricou.Ocupase mai mult de jumatate din pat cu pozitia lui iar eu ma rugam sa imi arate camera in care puteam sa dorm.

-Tu nu vi?Imi spune alocandu-mi doua secunde din timpul lui pretios.

-Nu am vrut sa vin nici aici daca imi amintesc eu bine,si care crezi tu ca sunt sansele sa dorm in drapta ta?Il intreb si pornesc pe usa,iar inevitabilul se intampla si imi prinde mana in momentul in care vreau sa apas pe clanta.

-Am cheia si de la usa asta.In sfarsit isi blocheaza telefonul,iar atentia lui e din nou a mea putand sa ma bucur de ea din plin.

-Nu puteai sa iti vezi de treaba inca 2 minute?Batand din picioare ca o razgaiata ce nu si-a primit saptamana asta geanta semnata de designerul ei preferat,

-In momentul de fata tu esti toata treaba mea.Imi marturiseste si ma lua in brate aseazandu-ma usor pe asternuturi,invelindu-ma si trecu langa mine tinand de mana mea in timp ce isi verifica telefonul.

-Am vorbit cu un doctor.Dezvaluie insfarsit motivul pentru care era solicitat la telefon.

-Credeam ca suferi de dementa dar nu  ca poate fi mai grav de atat .Sunt uluita ca isi trateaza boala ca pe ceva semnificativ.

-Nu am sunat pentru mine,ci pentru tine.Mi se confeseaza si imi intoarce capul spre directia lui,

-Dar eu nu sunt dementa.Chicotesc asezandu-ma mai comod potrivit unei pozitii ce avea sa imi aduca relaxarea.

-Nu stim asta sigur dar e clar ca esti o anorexica in devenire.Spune accentuand fiecare sunet.

-Poftim?Ii tip cuvintele lasand o distanta considerabila intre noi.-Care sunt motivele tale care iti confera aceasta securitate?

-Tu esti exemplul perfect.Plus ca nu mananci minic,esti preocupata sa te imbeti prin cluburi si sa fumezi cat te tin plamanii.Spune-mi ultima data cand ai mancat ceva si nu ma minti pe mine cu  fleacuri ca ai uitat sau ca esti prea stresata cu mutarea,stim amandoi ca astea nu au nicio legatura cu adevarata problema.

Imi era greu sa recunosc dar avea dreptate.Nu mancam,incercam sa imi tin greutatea stabila.Eram obsedata sa slabesc, sa fiu slaba si sa arat intr-un fel anume.

-Maine mergem la cabinet,am facut programare.

Nu apuc sa ii reamintesc ca nu are drept sa imi comanda pasii cand se aude un batut in usa si pe ea intrand o femeie subtirica ,frumoasa dar totusi matura cu o tava de mancare.Doamne ai indurare de mine!Doar lasa ce a adus si pleaca urand un scurt si ospitalier 'pofta buna'.

Ma uit la aperitivul preparat mai mult fiind el gata sa ma manance  .

-Harry,e prea mult pentru mine.Ma plang iar el nu contureza nicio emotie.

-Nu imi pasa,ai sa mananci fiecare bucata pregatita chiar daca ar trebui sa ti-o indes eu insami.

Se simtea ca situatia il irita.Am inceput sa ma alimentez cu proteine,carbohidrati,vitamine si vesnicile calorii.Ma urmarea cu ochii find sigur ca mananc si ca nu cumva fac o vraja prin care sa fac mancarea sa dispara.

-Te rog intelege-ma si tu pe mine cand iti zic ca nu mai pot.Am mancat deja pentru o luna avand in vedere pricipiile mele.

-Bine,nu vreau sa te  osandesc asa de tare.Rade scurt si paraseste camera cu tava in mana intuind ca o duce la locul ei.Se intoarce inchizand lumina venind langa mine cuprinzadu-ma bratele.

-Harry?Il intreb nesigura.

-Daca iar indrugi ceva de plecarea mea sa stii ca inceri degeaba.Spune afundandu-si capul in scobitura gatului meu.

-Nu asta.Soptesc fiind totusi indecisa daca ar trebui sa ii adresez intrebarea sau nu.

-Atunci ce e?Acum uitandu-se la mine si pot simti privirea lui si prin cel mai adanc intuneric.

-Ale cui sunt hainele?Si am facut-o,daca ma faceam de ras era mai bine decat sa ma placonizez constiineti mele usturatoare.

-Bucatareasa are o fata.Imi clarifica si se reasaza la locul de dinaintea pertubarii mele.

-Noapte buna.Imi ureaza lasand un sarut pe fruntea mea.Nu zic nimic,doar  il ciprind la randul meu in brate lasandu-mi gandurile sa se indrepte spre cerul liber pe care plutea in deriva o firava semiluna de hartie decolorata.