Since I met you-Harry Styles F.F

Capitolul 9-1001 de emotii

Ma trezesc iar primul lucru pe care il vad sunt ochii  ce ma acapareaza,ai lui sunt atat captivanti fata de culoare  mea spalacita.

-Buna dimineata,raza de soare.Spune iar eu ma trezesc pentru a doua oara din visare.Bratele lui sunt tot in jurul corpului meu si am vaga impresie ca au fost acolo toata noaptea.

-Buna dimineata.II raspund si incerc sa ma ridic dar nu ma lasa.

-Mai stai.Imi comanda scurt si aleg sa execut ordinul fara sa ma mai impotrivesc stiind deja ca nu avem sanse de castig.

Degetele lui se jucau in parul meu care incepea deja sa mi se onduleze nemaifiind indreptat de 2 zile.

-Cum e parul tau natural?Ma intreaba brusc spargand linistea ce se asternu peste noi.

-Mult prea ondulat.Ii raspund hranindu-mi din nou mintea si sufletul cu o singura privire asupra aspectului sau.

-Nu mai are ce cauta placa in parul tau.Imi adreseaza cuvintele autoritar.

-Nu o sa fac asta.Imi exprim punctul de vedere tare si clar.Incerc pentru a doua oara sa ma ridic si de data asta nu ma mai trage inapoi reusind sa fug spre baie.

Ma uitam din nou in acea oglinda,de parca intreaga mea infatisare incerca sa spuna ceva.Practic ma holbam la fiecare lucru neinsemnat,dorind sa gasesc orice urma a unui sens ascuns.Un indiciu care urma sa imi destainuie adevaratul mers al lucrurilor.Cand mi-am facut curaj sa ies din baie el nu mai era si din nou simteam cum plutesc intr-un hazard urmarit de un arivism amar si singuratic.Mergeam plictisita pe holul opulent ,imbacsit de usi identice si dintr-o data se iveau in departare scarile ce aveau sa duca la parter.Calcam meticulos avand parca grja sa nu sparg sticla fixata pe treptele lustruite.Era o liniste galagioasa imprimata in acesti pereti.

-Domnisoara,cautati ceva?Ma intreaba o voce impertubabila.

Ma uit spre directia vocii si observ ca este aceasi femeie de aseara.Parul ii este strans intr-un coc standard,hainele imaculate iar sortul sau alb era calcat si apretat cu o acuratete formidabila.

-Iesirea? Spun nesigura,avand in vedere ca lucreaza pentru el , sigur sunt intr-o stransta tovarasie.

-Domnul Styles nu ar fi fericit stiind ca ati putea pleca inainte de masa sau mai ales fara instiintarea lui.

-Domnul Styles ar trebui sa isi cunoasca limitele.Rostec cuvintele cu o jovialitate necunoscuta mie insami.

O usa trantita,pasi apasati,parfumul lui si o mie de ganduri ce imi trec prin minte.Urasc sa am decizile dominate si sa nu imi fie fermitatea recunoscuta.Am intrebat-o repede pe femeia de langa mine locatia exacta a palatului in care ma aflam sunand la un taxiu cu ajutorul unui telefon gasit la intamplare pe masa.Nu aveam sa mai stau mult timp aici,cu el,mai ales cu el.A intrat in camera in momentul in care am sfarsit apelul.

-Cu cine vorbeai?Intreaba tragandu-ma in bratele lui sarutandu-ma usor pe frunte.Ma retrag imediat iar el infatiseaza o privire perplexa.Jocul abia incepe Styles,imi spun rugandu-ma ca masina sa apara din clipa in clipa.

-Te mai intreb o data,cu cine vorbeai?Ma interogheaza el.

In momentul in care voiam sa raspund ,un clacxon se auzi.Zambesc strengar si ma indrept spre usa.Nu ii zic nimic pornind desculta pe trotuarul  rece care inconjura casa ,mirosind pe alocuri  aroma crinilor din gradina.Deschid portiera iar scartaitul acesteia imi zgaraie auzul.Soferul era trecut de varsta mijlocie uitandu-se la mine sobru.

-Unde?Ma intreaba el zeflem.Oare era din cauza faptului ca eram desculta sau ca paream o fugara?

-Campus,UCL si repede.Grabesc cuvintele.-Platesc considerabil.