Since I met you-Harry Styles F.F

Capitol 12-Game of pretend

Da,sunt nebuna!Da,sunt neinteleasa!Dar nu acesta este scopul in viata,sa te gasesti?Sa apartii unui loc,cu oamnei la fel ca tine?

Aceste cateva ganduri care lasa liber sufletului meu inchis de portiile realitatii mele ferecate de o vraja venita din alt taram.Ma simt singura,sau poate doar mi se pare.Cred ca doar imi imaginez ca traiesc intr-o lume corecta.

Harry era tot langa mine,asteptand un semn venit din partea mea in legatura cu orice.Stiam ca nimc din ceea ce se intampla era inutil."Increderea mea..." ma gandeam eu.Cum ai putea castiga ceva ce e neexistent? Voiam sa il intreb ,dar porneam o discutie fara sens si nu tanjeam sa aflu finalul acesteia.

-De ce esti asa? Intreaba el atintindu-ma cu privirea.

Irisii sai aveau toata atentia mea in acest moment

-Cum asa?Ii raspund la randul meu cu o intrebare.Ma comportam in acelasi mod cum am facut-o azi ,ieri si cum cel mai ptobabil o voi face si maine.

-Asa neinteleasa...Sopteste cuvintele repede,neluandu-si privirea de la mine.

-Te-ai gandit ca nu am nevoie sa fiu inteleasa?Ca poate acesta este felul meu de a fi?Aprinsese in mine focul dulce-amarui.Focul ce avea sa arda tot in jurul lui pana ce isi va potoli pofta de distrugere.

-In fiecare zi.Imi spune nonsalant.Doar il priveam imbufnata dar un zambet micut se ivi cand am reanalizat cuvintele.In fiecare zi se gandea la mine,asta suna un pic straniu dar si ...dulce.

-Chiar nu ai altceva de facut inafara de a fi obsedat de existenta mea?Asta a sunat mult prea rautacios decat speram sa fie.Se indeparta de mine uitandu-se in alta parte.Avea pumnii stransi si maxilarul incordat.

-Ai de gand sa nu te mai comporti ca o curva ?Il priveam inexpresiva.Eram sigura ca avea sa isi arate adevarat fata.Asa sunt oamenii in general,dornici de a face rau,sa te joace pana isi termina scopul prospus si dupa te lasa doborat in jeg, fara niciun advertisement.

-Varianta ta de"curva"e diferita de a mea.Mai ai de gand sa folosesti si alte apelative la adresa mea?Era perfet nomal ce se intampla si inca de la inceput ma asteptam sa ma aflu intr-o asemenea situatie.

-Aaliyah...Starea lui s-a schimbat brusc din nervozitate in compasiune.Jalnic.Ipocrizie garantata.

-Nu spune ca nu ai vrut sa zici asta sau alte minciuni asemanatoare.Te anunt de pe acum ca nu am de gand sa le cred.Imi infasor bratele strans in jurul meu din cauza frigului.Vreau sa plec din acest loc mizer ce s-a transformat ulterior din cauza lui si ca de fiecare data nu imi accepta decizia.Imi anticipeaza miscarea si se pune in fata mea.Il imping cu o forta ce se acumulase in mine in aceste zile.

Nu apuc sa fac nici doi pasi ca ma simt bruscata si trantita spre locul unde ma aflam in urma cu cateva secunde.Nu credeam ca un simplu om isi poate ascunde violenta atat de bine intre simple zambete si cuvintele dulci.

-Asculta-ma pana la capat si nu ma mai provoca.Imi tipa cuvintele.Ochii lui erau acum diavolesti,iar smaraldele sale se preschimbara in diamante negre.

-Nu am nevoie sa te ascult.Ridic vocea la randul meu alarmant de mult.

-Nu ai vro alegere,te-am informat in legatura cu ce trebuie sa faci.Avea un ton infumurat ,dar totusi seducator.

-Puteai sa spui mai simplu un ordin. Ma uitam la el fara nicio emotie.Nu ma impresiona acest gen de comportament.Eram familiara si imi era indiferent ce si cum,dar clar in ochii mei decazuse cu mult.

-Cat timp mai ai sa duci aceasta prefacatorie?Crezi ca esti impresionanta cu atitudinea ta rece si nepasatoare? Rostea fiecare cuvant de parca taia din el bucati.

-Cat este nevoie.Rad scurt pozitionandu-ma fix in fata lui.Si stii ceva Harry?Nu imi amintesc sa iti fi cerut opinia ta cu privire la mine.Ce ar fi daca le-ai baga in buzunar si ai disparea si tu odata cu ele?Ai face un bine umanitatii.Fa-mi un favor si nu mai urmarii,ti-ar scade rangul popularitatii daca ai fi vazut vorbind cu o curva ca mine.

Eram calma, dar din cauza evenimentelor actuale nu am observat cum stelele au fost astupate de un nor care la randul sau, avea sa se descarce zdorbindu-ne cu puterea picaturilor de apa rece.

Cum te numesti tu,ploaie?Ce-mi uzi sufletul...Ce cu stropii tai imi canti serenade pe pielea mea devenita portativ.Ce astepti de la mine?Sa-ti fredonez melodia pana la nesfarsit,pana glasul imi dispare,iar negativul se  termina?Dar tu vrei fi deja plecata inainte ca acel curcubeu etern sa prinda culoare din versurile ce imi calauzesc calea.

Sunt confunza si indecisa.L-as lasa sa imi spuna pledoaria ,iar in final sa ma las purtata de sentimente ,sariundu-i in brate.Din pacate,eu gandesc,judec si aleg cu mintea.

-Ma scoti din minti!De ce continui sa faci asta?Abia il zaream din cauza prabusirii maniace e ploii.

Cerul parca se rupsese in doua,dar niciunul dintre noi nu se misca din locul propriu zis.Priveam unul spre celalalt mancandu-ne respiratiile infometate.Totul parea un vid de sentimente contradictorii imbibate de orice inafara de puritatea unui adevar.

-Asta sunt eu,am fost tratata ca pe un nimeni desi nu am cerut sa fiu asa,am fost batuta incat nu mai simt durere!Tu nu intelegi ca increderea mea s-a spulberat si a fost azvarlita in locuri interzise mie si nimeni nu ma poate intregi!Voi hoinari intreaga mea viata ca o stafie in cautarea luminii!Ai idee ca in spatele unui zambet amarat se ascund ani de lacrimi acumulare si frustrare continua?! Tipam din toate cotloanele mele si simteam ca nu ma puteam opri,eram contrulata de entitatea mea ce trebuia sa stea inchisa dar el a deschis-o.

-Te pot ajuta! Se calmase,iar vocea sa imi oferea securitate.

-Nu am primit ajutor cand aveam nevoie,acum nu mai are niciun rost.Soptesc cu acelasi ton ca al sau.

Amintirile se napusteau asupra mea.Sunt malefice ataca fara pic de mila.Daca sunt fericite razi,zambesti esti trist.Daca sunt suparatoare,esti trist,mai trist si dupa te intistrezi complet sfarsind in bratele unei inevitabile boli numita depresie.

Il priveam,ma privea,ne priveam.

-Nicioadata nu e prea tarziu sa redevii ceea ce erai odata,un intreg.Tine de tine si de dorinta ta de reusita cobinata cu optimism si de speranta.Trebuie sa crezi in fortele tale la fel cum cred si eu...Ochii ii sclipeau cu o licarire care ar putea face pana si stelele sa para nesimnificative in comparatie cu ei.

-Cum poti fi asa credul,Harry?!Uitat-te putin in jurul tau,cum ploaia sperie lumea si o trimite la adapost asa fac si eu.Indepartez lumea ca un uragan  creat doar pentru distrugeri...nimic nu ramane intact!

-O sa vreau sa ma pierd si sa ma invart printre vanturile tale iar la sfarsit sa disparem amandoi...

Isi da jacheta de pe el,asezand-o pe umerii mei constientizand in sfarsit si eu ca tremur.Ma ia pentru a doua oara saptamana asta in brate.Masina sa emana caldura,iar parfumul sau ma hipnotiza.

-De ce te-ai mutat din camin?Ma intreaba in scurt timp.Ma intorc cu tot corpul spre el ignorand privelistea fugitiva ce o creea merul cu masina.

-Aveam nevoie de spatiul meu.Raspund pregnat,ceea ce era pe jumatate adevarat.Ii spun imediat adresa dandu-mi palme mintale stiind ca lucrurile se vor inrautatii alarmant de mult si repede.Ii multumesc mecanic iar el ma saruta pe obrajii inghetati soptindu-mi un 'Voi fi aici!'

O mie si una de senzatii ma strabatura.Ceva nefamiliar mie prindea proportii in adancurile mele.Pornesc cu pasi repezi spre intrarea in cladire auzid motorul masinii puternice cand intru cu totul in cladire.

Liftul se opreste la etajul obisnuit.Intru in apartament gasindu-l pe Adam asezat pe fotoliu cu un pahar de vin alb ascultand o muzica lenta asemanatoare cu jazzul.

-Domnisoara,aveti niste explicatii de dat.Imi spune pe acelasi ton cum isi cearta un tata fiica adolescenta rebela.Urma sa fie runda a doua,iar noaptea abia incepu.