Cuvant despre mine

119 25 5
                                    

Oare nu cumva supraapreciem noi "monstrii"?Acele suflete neintelese pline de nenumarate rani si cicatrici ce au pierdut batalia cu cruda realitate.Fosti detinuti ai unei temnite pe care noi insine o cream.Condamnati ai unui regim catastrofal unde  lumea nu-i intelege,nu-i asculta,nu-i vede de proproia lor ignoranta.Sunt diferiti de noi,au sentimente mai adevarate ca ale noastre.Cele de ura.

Cum poate simtii el iubirea ce crede c-o poarta,daca nu are cu ce dar are pe cine?Nu e monstru cel ce sperie ci cel care l-a facut sa se comporte asa.Distrus pe interior,incercand sa reziste,sa suporte orice inecat de lacrimile ce se preling pe obrajii chinuiti.Dar cui sa ii pese de el,doar e un monstru.Unul autentic as putea sa zic.

Neinteles,o atrocitate lipsita de sufletul ce i-a fost smuls si lasat sa arda obligandu-l sa priveasca.Invinetit de toate loviturile si tarat  sa traiasca intr-o lume pe care nu o intelege,unde nu ii este locul.E spart si lipit,dar cioburile nu se mai potrivesc intre ele.

Zambeste dupa cum vede la altii dar niciodata nu a avut unul al  sau,sa ii apatina.Vrea liniste dar mintea lui e un dezastru.Isi doreste sa fie la fel ca ceilalti dar nu este lasat...

Tu,cel care citesti randurile scrise de monstru, nu te lasa tras spre al tau!Suntem destui,iar ccea ce doare cel mai tare este ca nu poti pleca.Lanturile iti sunt puse iar temnita e incuiata vesnic.


Vreau sa va multumesc pentru vizualizarile si voturile primite.Acest "capitol",daca poate fi numit asa este o scurta prezentare mie insumi.Ma voi ocupa de editarea celorlalte capitole inante de a mai posta unul.Apreciez sprijinul oferit! 

Since I met you-Harry Styles F.FUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum