Capitolul7-Hell no

106 30 1
                                    

Ne uitam unul la altul constienti de atractia pura care se infiripa zi dupa zi.Eram ghidata de o muzica cu versurile scrise de el,simteam ritmul batut de inimile noastre si negativul unei placeri trupesti.Eram amandoi o melodie inteleasa doar de sufletele noastre flamande.

-Ce ai cu mine?Il intreb in soapta,simtind cum mi se evapora orice urma ce curaj.

Pare surprins de intrebarea mea ramanad blocat pret de cateva secunde.Nu aveam nevoie de cuvinte,in acest moment tacerea era chiar benefica.L-as vrea permanent langa mine,simtindu-mi mintea perturbata de un egoism dulce.

-Ma terorizezi cu zambetele tale ce se imprima peste tot pe mine,hranesti focul ce arde de cand te-am vazut iar mereu cand incerc sa il sting cu atat se inteteste mai tare.Te stiu de cateva zile si deja esti blocat in mintea mea,iar eu sunt prizonierul care trebuie sa te suporte.Nu am cerut asta si mai clar, nu am nevoie sa simt tot ce tu imi comanzi.Nu vreau sa par patetica in fata ta dar ma faci sa simt lucruri nemaintalnite pentru mine.

Simteam cum isteria se imprima in vorbele mele.Nu spune nimic doar ma priveste,apoi dintr-o data se ridica apropindu-se ameninator de mult de mine, inchizandu-mi necontrolabil ochii,ca un gest involuntar.Bratele lui se incolacisera in jurul meu,simtand o caldura de care aveam sa devin dependenta.Parfumul lui imi infunda ratiunea ,iar eu nu puteam face altceva decat sa imi iau doza zilnica necesara supravieturii.Imi musc buzele cu pofta, nu imi pot stapanii gandurile,ma trec fiorii cand ma gandesc la tot ce mi-ar putea face.Se incordeaza brusc si se uita atent la mine,cu o forta rupe hanoracul cel aveam ,tresarind din cauza actiunei lui.Se uita satisfacut la carpa care era acum intinsa pe jos.

-Nu avea ce cauta pe tine.Spune cu tonalitatea vocii scazute intorcandu-se in pozitia de acum cateva minute.

-Aveam de gand sa il dau inapoi.Spun amuzata dupa un timp gandinadu-ma la bietul Adam.

-Nu vei mai avea ocazie.Imi clarifica sarutandu-mi mana.Un gest cavalereste care ma topea.

-Ce te face sa crezi asta?Il intreb jucandu-ma cu degete mele lungi si subtiri in buclele sale ca de catifea,aducandu-mi aminte  ca diseara aveam sa ma intalnesc cu Adam sa ii inmanez ce a mai ramas din bluzon.

-Surpriza.Spune in timp ce imi lasa mici saruturi in zona gatului,eram prinsa in transa.

-Dar trebuie sa ma intalnesc sa ii dau lucrul.Ii spun fara sa imi dau seama,iar el se opreste lasandu-ma goala pe interior.

-Cand?Intreaba si se ridica de langa mine lasandu-ma rece de atingerea lui.

-Incurand...Il informez imediat cu o dorinta abstracta de a nu-l supara.

-Dezvolta.Imi spune si ma fixeaza cu privirea.

-Diseara.E tot ce puteam zice,eram in transa din cauza vocii lui ce ma ghida spre adevar.

-Da,desigur,inteleg.Spune si nu lasa sa se vada nicio emotie in glas.

-Chiar?Par surprinsa de succesiunea vorbelor noastre,de acest dialog echivoc.

Nu spune nimic,intorcandu-mi spatele refuzand sa mai fac parte din aria lui vizuala.Ma simteam intr-un spatiu gol abia colindat de o lumina amara.Murmura cuvintele lasand o frica teribila in amigdalele mele celebrale.Ce avea de gand sa faca?Ce avea de gand sa zica?

-Cu siguranta nu te intalnesti cu el pentru a doua oara,cred ca prima a fost mai mult decat suficienta pentru toti trei.Spune uitand-se spre mine cu o calmitate nemaintalnita la el .-Vreau sa stai departe de el si de oricine altcineva.Vorbesc serios Aalyiah,te rog asculta-ma de data asta.Ce vrei sa iti dau doar sa nu pleci nicaieri in seara ?Ma intreaba disperat,si nu stiu ce ma uimeste mai mult,felul precoce in care se poarta asa atent cu mine sau ca e predispus sa ma cumpere doar sa fac pe placul lui .Cred ca a uitat totusi cu cine vorbeste.

-Cred ca as vrea ceva...Il trag inapoi langa in mine in pat,urcandu-ma in bratele sale tatuate,acelea care inceparura sa ma manghie de la fata , oprindu-se pe fesele mele  abia acoperite de pantalonii mei minusculi,unde s-au asezat cuminti.

-Ascult.Spune surazand pervers dandu-mi o suvita de par dupa ureche.

-Vreau ca tu...Il anunt dintr-o data dupa un moment de privire intens.Incep sa ma joc cu marginile tricoului pana il dau jos conturandu-i fiecare patratica de pe abdoment in parte.Asta ma va dura mai mult pe mine decat pe el.-Harry,vreau ca tu sa te ridici si sa pleci din camera mea.Lasandu-mi urma unghiilor printata pe el. 

Scanceste scurt dar nu mimeaza nimic.Se ridica dintr-o data si se indreapta spre usa cu mine in brate.

-Daca trbuie sa plec de aici,tu vi cu mine.El chiar face asta.Ma cara pe holurile caminului nebagandu-mi strigatele in seama si fiind imun la loviturile mele.Iesim din cladire iar frigul de afara ma facea sa cuibaresc mai mult langa el.

-Tu nu stai in camin,nu-i asa?Il intreb in timp ce descuia o masina din parcare.

-Nici pe de parte.Imi spune in timp ce ma aseaza meticulos pe scaunul din dreapta,iar eu asteptandu-l cumine sa vina si el.Nu mai aveam energie sa ma lupt cu el si nici nu puteam sa fug,eram desculta iar frigul de afara ma inghitea.

-Ma gandeam eu.Spun imbufnindu-ma in scaun asteptand sa plece din loc.Porni caldura si fredona melodia de la radio.Vocea lui suava ma conducea in lumea viselor si simteam cum mi se inchideau ochii,nepasandu-mi ca sunt totusi in masina lui,era totusi un necunoscut.Iti trebuie ani sa cunosti cu adevarat o persoana dar mai ales in cateva zile.Tot ce mai simt inainte sa adorm e mana lui ce se odihneste ce piciorul meu.

Ma trezesc brusc de o lumina puternica.Ne aflam in fata unei case mai mare ca si caminul in care stateam eu si cealalta jumatate de studenti.M-am prefacut ca dorm cand Harry a venit pe partea mea pentru a continua sa ma care.Adoram sa am bratele lui inconjurate de ale mele.Am auzit voci langa noi dar el isi continua drumul pe scari simtind mangaierea unur asternuturi.

-Stiu ca nu dormi,dar daca asta e felul tau de a te cara in brate puteai doar sa mi-o ceri.

Since I met you-Harry Styles F.FUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum