ItaSaku - suflete pereche

Nu sunt un monstru

"Bolnavii aceștea, nici nu au tupeul să gândească. M-au despărțit de Deidara în misiunea aceasta doar pentru că se tem să nu-mi pierd controlul și să ucid "prada" cu tot cu Deidara. Pot să mă controlez. Pot."
-Sakura, ce cauți aici? E locul unde îmi savurez ritualurile.
"Tăntălăul de Hidan e beat, ce să mai.. Am să îl ignor până se plictisește și se cară.."
Minutele treceau în grabă. Sakura numără frunzele ce se aventurau în valsul unei adieri de vară, simțindu-se perfect în siguranță. Brusc, auzise cum Hidan se apropie de ea în pași repezi, hotărât să își îndeplinească pofta de a fi doar el. Panicată, s-a ridicat de pe sol. Cu un semn al mâini îi "împietrise" corpul de la distanță, fără vreo șansă de scăpare. Ochii ei ardeau asemenea iadului. În palmă, îi tresăreau flăcări imense, negre, pregătite să îl elimine pe oponent. Se apropia de el încet, lăsându-l să numere în secunde minutele care le mai are înainte să facă cunoștiință cu moartea. Puterea îi furase mințile în acele momente. Pașii săi erau echilibrați, iar pe fața sa se înfățișase un zâmbet diabolic ce doar un nebun l-ar fi avut. Odata ajunsă lângă Hidan, își pozițioanse palma deschisă în dreptul inimii, simțind, parcă, sângele lui vărsându-se pe mâinile ei. Chiar înainte de a face contactul, un cârd de ciori, își făcuse paradoxal prezența, împiedicând-o să-și termine acțiunea. Itachi era chiar în spatele ei. Ea îi simțise prezența instant și își revenise în fire. Hidan, scăpând din teroarea acelor momente, rămase împietrit și îl privise pe Itachi cu maximă recunoștință. Plictisindu-se rapid de zâmbetul lui haotic, își focusă ochii spre Sakura, simțind o teamă ucigătoare în toate încheieturile. Făcuse un pas în spate. Sakura avea lacrimi în ochi, realizând cât de aprope a fost să-și ucidă un camarad.
"De ce am făcut asta? Ce va crede Pain? Sunt un monstru!"
-Sakura, uite, a fost o neînțelegere, nu am vrut să îți fac nimic rău. Mi-am lăsat coasa deoparte în secunda în care am fugit spre tine. Credeam că ai pățit ceva și voiam să te trezesc.
-Nu sunt un monstru! Țipase ea cât au ținut-o plămânii, apoi a luat-o la fugă cât a putut de repede.
Itachi, își schimbă expresia imediat. Îl privise în ochi pe Hidan, gândindu-se la "nemurirea sufletului". După ce a revenit pe Pământ, i-a spus:
-Hidan, treaba asta, rămâne micul nostru secret, ai înțeles?
-Mă știi, frate, n-ai treabă cu mine.
-Merci... Ești de treabă.
-Ăă.. Mulțumesc... Cred?!

-Nu sunt un monstru! Nu sunt un monstru! Nu sunt un monstru!
Liniștea serii era perturbată de strigătele disperate ale Sakurei.
-Am înțeles, am înțes. Calmează-te.
Văzându-l pe Itachi, mergând lejer spre ea, Sakura făcea pași în spate.
-Ce vrei de la mine?
-Te mai prefaci mult că nu mă cunoști și că nu m-ai văzut în viața ta?
-Taci.
Sakura s-a așezat în șezut privind lacul din fața ei. Itachi se așezase lângă ea, în poziția sa clască, cu un genunchi flexat.
-Chiar, noi de când ne cunoaștem? De prin academie? Am fost colegi cam un an,nu?
-Apoi te-ai mutat la o clasa superioară.
-Nu e vina mea că înțelegeam totul prea repede.
-Ce s-a întâmplat cu tine? Erai un băiat atât de cuminte și liniștit și nu vorbeai cu nimeni, aproape. Erai doar în lumea ta și stăteai mereu în bancă, fără să fii observat de nimeni. N-aș fi crezut niciodată că tocmai tu o să te apuci de târfe și droguri.. Sau,a, da, să îți distrugi clanul..
-De droguri nu m-am apucat, doar am încercat și nu sunt de mine.. Știi de ce am ajuns la uciderea în masă a clanului, cruțàndu-l doar pe fratele meu.
-Da, pentru binele satului. Aici cred că ai făcut alegera corectă.
-Faza cu târfele și băutura: am dat de gust. Mă simt mult mai liber așa. Profit și eu de câteva momente în care scap de toate șocurile acumulate.
-Mda.
-Mda și ție.
-Tu chiar te-ai schimbat.
-Așa e. Hai să sărbătorim dacă tot ne cunoaștem de atât de mult timp. Un sex, ceva?
-Itachi!
-Merita să încerc.

*hei, prieteni. Am uitat să menționez, aici Itachi are o personalitate total opusă, iar Sakura are niște puteri speciale, fiind capabilă să îi facă față până și lui în luptă. Sper că vă place această poveste. Pupici.*