ItaSaku - suflete pereche

Promisiunea

-Bă, da' nu-i nebună? Bă, da' nu-ți vine să te duci să îi cumperi lesă? Bă! Unde naiba e acum? Dacă a făcut ceva rău?
-Îți cauți partenera,Deidara?
-Da, Kisame. Știi ceva de ea?
-Păi, văzusem că ea, Itachi și Hidan..
-ITACHI! Pedofilul acela!? O,nu! Cum am putut să o las singură?! Dacă a violat-o?! Băi! Știam că acesta e planul lui! Nuu.. Sakura...
-Ce e cu el?
     Kisame a rămas în ceață văzând ce viteză a prins Deidara cotrobăind peste tot.
-ȘTII CUMVA UNDE SUNT?!
-Prin zona lacului Dorului.
-Aa,MERCI! Ești un sushi de treabă!
-Cum mi-ai spus?!
    Deidara a luat-o la fugă, fără a-i mai răspunde lui Kisame.

    Itachi și Sakura aruncau pietre în lac depănând amintiri din copilăria lor. Sakura se simțea perfect înfățișând un zâmbet copilăros și puțin sălbatic. Itachi îi analiza detaliat fiecare gest și  îi iubea vestimentația obscură. Uitându-se puțin la picioarele ei, observase o pată ciudată între ele. Din instinct, a atins puțin mai sus de zona accea, fără a avea vreo intenție.
-Vezi că te-ai pătat aici.
    Deidara ajunseseră în partea opusă a lacului și primul lucru văzut a fost, desigur, locul unde era poziționată mâna lui Itachi.
-Bă, ce-i faci Sakurei? Ești nebun? Unde pui mâna, tăntălăule? Obsedat sexual scrie pe tine, te omor!
Deidara, pregătise două bombe. Chiar în secunda în care voia să le arunce, Sakura s-a ridicat de la sol.
-Deidara,nu! A făcut asta din reflex. Cred că m-am pătat de sânge?
-Sânge? Te-a rănit? Te-a dezvirginat cumva?
-Nu, cred că mi-a venit ciclu..
-Și... Fix nouă trebuia să ne spui asta?!
-Ce altceva puteam să-ți spun?
-Las-o baltă.
     Sakura s-a dus sub un copac să-și schimbe pantalonii și să-și pună protecția necesară. Deidara în privea persistent pe Itachi, intimzându-l într-o oarecare măsură.
-Nu i-am făcut nimic, stai liniștit.
-De ce te-aș crede? Chiar trebuia să încerci să o atingi acolo?
-Nu am realizat ce am făcut în acel moment.
-Acum bine că realizezi.
     Sakura a intervenit imediat între ei.
-Băieți, încetați!
-Sakura, ți-a făcut ceva.. Această creatură?
-Nu, Deidara, nu mi-a făcut nimic. Am fost colegi un an la academie și deslușeam amintiri, nimic altceva.
-Și mie de ce nu mi-ai spus?
-Am uitat! Știi că am o grămadă de probleme pe cap.
-Știi, vreau să vorbim ceva între 4 ochi.
    Itachi, făcuse pentru o secundă contact vizual cu Deidara, apoi a făcut câțiva pași în spate.
-Eu mă duc să-l caut pe Kisame. Seară faină.
  
-Ce este, Deidara? Nu mi-a făcut nimic rău, înțelege!
-Bine, bine. Să nu te mai atingă.
-Cât de paranoic ești.
-Acelea nu sunt zone de atins!
-Știu, a fost doar de data asta o greșeală. Stai liniștit.
-Uite, scuze că sunt paranoic, dar.. Crede-mă, nu ar merita "să te dăruiești lui"..,
-Bine. Dar.. Dacă asta e singura metodă de a-mi activa abilitatea de a aduce oameni la viață?
-E o aiureală. Știi asta. Dar, dacă vrei să încerci.. Eu... Aș putea fi eu primul...
-Și eu mă gândeam la asta..
-Ți-am zis doar.. Și dacă nu voi fi eu, promite-mi că nu Itachi, oricine, dar nu Itachi.
-Bine, promit.
Deidara a pupat-o pe frunte, apoi  au aprins un foc de tabară prin zonă. Sakura s-a așezat lângă el gândindu-se la toată agitația din cadrul zilei de azi.
"Dragul meu Deidara, tare mă tem că am să-ți încalc promisiunea. Sper să mă ierți... Sper din tot sufletul."