ItaSaku - suflete pereche

Probleme-n paradis

-Probleme-n paradis?
-Kisame, fabulează în altă parte. Te rog nu fă abstracție de la insistențele mele.
-Ce s-a întămplat aseară cu fata aceea? Să mă aștept la Itachi mici?
-Ai un mod de a mă irita...
-Sunt doar curios, iar la tine totul e posibil. Te cam "transformi" în Kakuzu în ultimul timp.
-Nu, abia i-am atins burtica și a sărit nenea Petardă-Blondă pe mine.
-Deidara încă nu a trecut peste înfrângerea din trecut?
-Deidara cam vrea să rămână chel în somn.
     Kisame își mângâia sabia ca pe propria fiica spunându-i sute de complimente în șir. Itachi îl privea, încercând să uite de viața lui "interesantă" din acel moment. În Jur  său se așternuse tăcerea și tocmai realizase că a putut rezista 3 săptămâni fără sex. Asta e un record mai ales pentru cineva ca el. Găsise în buzunarele de la haină niște mărințis, o gumă si ambalajul de la niște prezervative. A păstrat ce era util, iar Kisame abia se putea abține din comentat. "Ce tolomac !"
Itachi se simțise iritat fiind conștient că partenerul său nu-l mai "privește" în felul cum o făcea la început. Ce e drept, este nevoie de timp pentru a cunoaște cu adevărat o persoană, căci zvonurile ascund sau falsifică o grămadă de aspecte. Inițial, Kisame îl catalogase ca fiind o besfie nemiloasă și însetată de sânge, însă timpul și experiențele lor i-au schimbat diametral părerea.
-Itachi, ești nebun, dar nu într-un sens rău. În trecut dormeam cu stres că e posibil să mă arzi de viu dacă calc greșit în fața ta, dar acum nu mai  am treabă. Ești un fraier și un prieten de nădejde.
-Da, emoționant, așa ceva mai rar. Spune, Kisame.. crezi că mă poți ajuta cu ceva?
-Nu.
-Nici măcar nu știi despre ce e vorba.
-Sunt alergic la chestiile tale. Chiar nu pari genul care ar veni cu un plan productiv în afara unei lupte.
-Tot ce-ți cer este să-l ții pe Deidara departe de Sakura în noaptea asta ca eu să pot să...
-Faci nebunii?
-Să vorbesc cu ea. Nu mă mai întrerupe. Acuș vin celelalte echipe din misiuni și nu voi mai avea ocazia. E noroc pur că tocmai noi avem liber.
-Bun. Ce plan ai?
-Tot eu trebuie să mă gândesc și la asta?
-Pfff..Doamne.

    Sakura își aranjase pastilele în rucsăcel profitând de câteva momente de liniște. În răstimpuri se uita jur împrejur pentru a se asigura că Deidara nu este prin preajmă cu întrebări sâcâitoare la pachet. Într-un colțisor al rucsacului era rătăcit un borcănel cu somnifere speciale pe care era convinsă că le pierduse. Fără ezitări a apucat borcănelul și l-a ținut cât de strâns a putut la piept.
"În sfârșit am cum  să visez liniștită. Doar o pastiluță de acest tip și voi visa toate gândurile pe care le-am avut înainte să adorm într-un mod mult mai complex și realist. Deidara sigur ar face scandal dacă ar afla de ce fac asta. În noaptea asta vreau să mă retrag undeva departe și să rămân visând liniștită. Oare unde aș fi în siguranță? Să-mi fie frică de Itachi sau de Deidara? De care dintre ei trebuie să mă ascund? Întrebări de un milioane"

    Deidara își suprasolicita creierul lucrând la opera sa, "100 de modalități de a ucide un Itachi". "Trebuie să o protejez pe Sakura, trebuie ! În sfârsit iubesc și eu ceva pe lumea asta și nu simt că trebuie să-l modific cu arta mea. Sakura e artă, iar arta e subiectivă. Ea e subiectivitatea mea. Hmm.. să vedem.. "