My Boy

"Rămâi cu mine.."

M-am trezit după câteva ore când cineva m-a luat în brațe.. Cătă mă luase în brațe!!
-Lasă-mă jos, îngân încă adormită. Sunt grea.
-Șșt, dormi în continuare, mi-a șoptit cu vocea răgușită.
Mi-am pus capul pe umărul lui și am închis ochii. Mă simțeam ca o prințesă. Am tresărit când mi-a dat drumul din brațe. M-a așezat în patul meu și m-a învelit.
-Rămâi cu mine...
O văd pe Xonia că deschide ușa camerei mele.
-Cătă, vi odată??
-Da. Vin acuma..
Xonia a închis ușa în urma ei.
-Aa.. Xonia. Scuze... Pleacă, te rog. Am spus, parcă trezindu-mă dintr-un vis frumos.
Se uita la mine cu o expresie foarte serioasă.. M-a mângâiat, fin, cu dosul degetelor, pe obraz.
-Noapte buna.
-....

A plecat în camera lui. Nu mai puteam să dorm, așa că m-am dus jos, în bucătărie, mi-am făcut un ceai și am luat o carte să o citesc. Citind mi-a venit o idee.. Camera în care dormea Vane avea balcon comun cu camera lui Cătă. Am intrat în cameră încet ca să nu o trezesc pe Vane.. M-ar fii oprit din ceea ce voiam să fac. Am ieșit pe balcon și m-am dus la ușa de la camera lui. Off.. Au tras draperiile.. Firar! Îmi venea să sparg ușa din sticlă și să intru peste ei.
-Ce dreq faci acolo? Striga Vanesa la mine.
-Ăă..nimic..
M-a luat de mână și m-a dus până în camera mea.
-De ce a adus-o aici, în casa mea? Putea s-o ducă la un hotel..
-Taci tu ca nu-i casa ta. Și nu mai țipa că o să îi trezești.
-Și acum cum o să mă mai întâlnesc cu Andrei? Am izbucnit în plâns și am ieșit pe balconul camerei mele..
-Tu îl iubești pe Andrei?
-Nu.
-Dar pe Cătălin?
Am oftat sonor și am răspuns.
-Nu pot să spun că îl iubesc. Aș fi ipocrită să spun așa ceva, deoarece încă nu îl cunosc, dar cum am mai spus.. Îi caut prezența peste tot, fără să vreau. Îl vreau doar pentru mine și nu știu de ce.. Are ceva ce îmi place, dar mă și enervează că e mereu așa ironic și... Sincer nu știu ce simt.
-Sincer, sunt confuză.. Nu te-am mai văzut așa.
-Dormi cu mine?
-Da, bineînțeles.
Am intrat în cameră și ne-am pus în pat. Vane mă ținea în brațe și eu la fel.
-Noapte buna.
-Noapte buna.
Bine, defapt nu prea mai era noapte, era dimineața.. Ora 04:43

M-am trezid dimineața cu o mare durere de cap. Mi-am făcut rutina de dimineața și am coborât la micul dejun. Vane, Xonia și Cătă erau în living, mâncaseră deja. Mi-am pregătit un bol plin cu cereale cu lapte și m-am așezat la masa de sticlă din bucătărie. Vane se așază pe cealaltă parte a mesei.
-Cum ești? Întreabă.
Știam la ce se referă..
-Sunt ok..
-Nu, nu ești.. O s-o rezolvăm noi cumva, spune și mă trage într-o îmbrățișare.
Momentul nostru a fost întrerupt de către Xonia care a intrat zâmbitoare în bucătărie.
-Hei, ce faceți, fetelor?
-Bine.. Tu ce faci?
-Mă gândeam că aș putea sta cu voi.. Adică Cătă pleacă cu treabă în oraș și nu mă poate duce acasă, a răspuns gesticulând.
-Sigur că poți, am răspuns politicoasă. Dar defapt în capul meu o omorâsem deja.
-Cătă e așa un dulce. Spune cu o voce de pițipoanca.
"Uff, Vane, tine-mă că o bat." îmi ziceam în minte. I-am aruncat o privire Vanesei.
-Med'. Tu nu trebuia să o suni pe Criss?
Same. S-a prins că mai aveam umpic și săream la bătaie.
-Oh, ce bine că mi-ai amintit.
Am urcat în camera mea și chiat am sunat-o pe Criss.
-Alo. Ce faci, Med'?
-Sunt bine. Voi ce faceți?
-În jumătate de oră intrăm într-o ședință importantă cu un nou colaborator.. Cum te înțelegi cu Cătă?
"Păi, știi.. E super, mega, giga, terra frumos și mă enervează și îmi place, dar el a combinato pe prietena mea și acuma aia îmi povestește cât e de draguț și atent cu ea. Fmm!!" asta aș fii putut să zic, dar am răspuns
-E de treabă. Ne înțelegem bine..
-Ce mă bucur că vă înțelegeți. Știi, el e la liceu cu tine.
-Știu.
-Ok, Med' te sun eu când mai pot vorbi.
-Bine. Paa.
-Pa. Să ai grijă de tine.
Ce puteam să fac? L-am sunat pe Andrei..
-Alo?
-Hei, Andrei.. Îmi pare rău pentru aseară. Nu am reacționat corect față de tine.
-Nu-i nimic.. Adică cred că am fost prea direct, dar totuși.. Ai vrea să ieșim la un fel de întâlnire?
Nu. Clar nu voiam să se ajungă aici. Speram să își dea seama că nu simt nimic și că am vrut doar să fiu politicoasă și să nu stric prietenia dintre noi.
-Nu știu ce să zic...
-Hai, te roog! Doar o întâlnire. Promit.
-O..o..okk, m-am bâlbâit.
-Mersi.. Poți să vi azi la 17:30 în parcul de lângă liceu?
-Mda.. E ok așa.
-Bine atunci.. Ne vedem. Paa
-Pa.
Ce dracu a fost în capul meu? Nu vreau să mă duc! Dar totuși.. Am zis că mă duc și am să mă duc. Doar o întâlnire. După o să ne comportăm normal.
Am început să mă pregătesc.. Am făcut un duș și mi-am luat pe mine o pereche de blugi scurți, tăiați, un top alb cu un scris pe el și o cămașă mai lungă, în carouri, pe care am lasat-o desfacută. În picioare mi-am luat aceeași teniși albi de aseară, iar părul care de obicei îmi era ondulat natural, l-am întins. (La media)
Am coborât jos în living și i-am explicat Vanesei totul.. Când am vrut să plec, a intrat Cătă pe ușa.
-Unde mergi Medana? Întreabă
-Am puțină treabă, am răspuns neobușnuit de calmă.
-Știi? Criss m-a rugat să am grijă de tine și să te duc peste tot ca să nu pățești ceva..
-Ce prost ești. Făcea mișto de tine, spun fără să mă mai pot opri din râs.
-Ba nu.
-Ai dovezi concrete?
-Da.
Scoate telefonul și îmi arată mesajul în care Criss îi spune sã mã ducă peste tot și să aibă grijă de mine să nu pățesc ceva.
Suuper... Ce soră deșteaptă am.
-Dar pot merge și singură..
-Dar am promis că așa o să fac, iar promisiunea e promisiune. Spune și îmi trage cu ochiul într-un mod super atrăgător.
-Fie... Răspund într-un final și ieșim afară din casă.
Ne urcăm în mașină și plecăm. Eu.. Nu eram atentă la drum. Butonam telefonul și nu am observat când am intrat într-o pădure. Stai. Cee??!
-Unde mă duci?!?
-Nu știu. O să vezi..
-N-am să văd nimic. Trebuie să ajung la o întâlnire.
Râde, iar eu nu pot să nu îi observ gropițele adorabile și zâmbetul lui perfect, ceea ce mă face să țip și mai tare la el.
-De ce râzi??
-O să-ți placă.
-Și dacă nu? Mă lași să te bat?
-Te las să mă săruți.
-Am iubit, idiotule. Am spus fără să mă gândesc prea bine.
-Am observat aseară. Nu îl iubești. Raspunde, fața lui fiind acum una serioasă.
-Ba da. Îl iubesc.
-Și atunci de ce ai plâns aseară?
-Pentru căă....of! Las-o baltă. N-am de ce să îți dau ție explicații
Ne aflam undeva într-o pădure. Nu știu exact unde. Și nu îmi era frică. Mă simțeam în siguranță.

După câtva timp am intrat într-o poiană și ne-am lângă un lac limpede. Și destul de adânc, cred.
-Intri? Mă întreabă
-Ce? Cine? Eu? Nuu.
*
-Haide. E relaxant, o să vezi, zice în timp ce își dă jos tricoul alb și blugii.
Mă simt puțin jenată că a rămas doar în boxeri, dar trebuie să recunosc că imi plac pătrățelele lui. Mă plesnesc mintal pentru ceea ce tocmai am gândit și îi rãspund
-N-am costum de baie. Dacă îmi spuneai unde venim, îmi luam unul.
-Intră în lenjeria ta normală. Doar nu ți-e rușine de mine, zice amuzat.
-Nu mi-e rușine, doar că..., nu știu ce să zic. Chiar îmi era rușine.
-Uite... Ia-ți tricoul meu peste, dacă ti-e rușine.
Nu știu ce ar trebui să fac. Vreau să intru în apă, dar mi-e rușine..
-Bine. Spun întru-un final., dar întoarce-te.
-Și ziceai că nu ți-e rușine, râde.
-Te roog.
-Bine, spune și se întoarce cu spatele către mine.
Îmi dau jos teneșii, blugii, cămașa si topul și rămân doar în lenjeria mea neagră, simplă.
-Ești gata? Mă întorc.
-Nuu!, Țip la el
Îmi iau repede tricoul lui pe mine, iar el se întoarce. Se uită ciudat la mine.
-Ce?, îl intreb
-Nimic. Vino în apă.

Mă așez încet pe marginea lacului și îmi bag picioarele în apa caldă. El se îndreaptă spre mine și mă trage în apă. Țip când reușesc să ies din nou la suprafață. Mă apropi de el și îi sar în cârcă încercând să-l scufund, dar degeaba..

Gata și capitolul ăsta. Spre să vă placă. Scuzați-mi eventualele greșeli gramaticale sau de scriere. Aștept păreri de la voi, iar curând voi posta un noncapitol în care o să descriu mai amănunțit fiecare personaj.
Byee..