My Boy

"Degeaba dacă nu o am pe cea pe care o iubesc..."

Țip când reușesc să ies din nou la suprafață. Mă apropiu de el și îi sar în cârcă încercând să îl scufund, dar degeaba...

-De unde ai știut că știu să înnot? Îl întreb.

-Nu am știut. Zice râzând zgomotoz.

-Ce idiot! Dacă nu știam să înnot și mă înecam?!Țip nervoasă.

-Nu te înecai. Te salvam eu.
Răspunde cu o expresie a feței foarte serioasă.

-Serios?

-Da. Și după mă sărutai în semn de mulțumire că te-am salvat, zice râzând din nou.

Tipic.. Mă gândeam că poate și el să poarte o discuție serioasă timp de câteva minute, dar m-am înșelat. Se poartă așa imatur...
Mă bosumflu și îmi încrucișez brațele la piept, nervoasă. Îl sint că vine la mine și mă apucă de talie. Mă trage aproape de el. Se uită foarte atet la buzele mele în timp ce eu îi studiez confuză ochii. Nu pot să-mi dau seama ce încearca să facă, dar prin simplul fapt că își ține mâna pe talia mea ma face să tremur necontrolabil. Se apropie de buzele mele, neîncetând să le studieze. Mă pierd în ochii lui ca marea, iar mirosul lui mentolat îmi umple nările. Își lipește buzele de ale mele și așteaptă să reacționez în vre-un fel, dar tot ce reușesc să fac e să îi răspund la sărut, așezându-mi brațele pe după gâtul lui.Se simte minunat. Nu pot să explic exact ceea ce simt, dar e diferit față de sărutul cu Andrei..care a fost și primul meu sărut. E un sărut romantic. Atât de senzual și de tandru.. În jurul nostru e o tăcere sinistră, și tot ce se aude sunt respirațiile noastre sacadate și îngreunate. Simt cum sangele îmi aleargă efectiv prin vene, iar inima începe să pulseze haotic și din ce în ce mai repede. Când realizez ce se întâmplă sfârșesc sărutul și mă îndepărtez, deși nu asta îmi doresc...

-Scuze... Eu..., se bâlbâie, dar îl întrerup:

-Hai să uităm de asta...
Se uită dezamăgit în jos și iese din apă.

***
Deja a început să se înopteze afară, iar noi suntem tot în pădure. Stăm amândoi pe marginea lacului tăcuți. Mă întreb la ce se gândește el în acest moment. Are o expresie a feței foarte serioasă și oarecum..tristă. Se uită în gol de foarte mult timp. Nu pot să îmi dau seama cum am ajuns să îi răspund acelui sărut, dar pur  și simplu nu mai puteam gândi concret. În mintea mea era un haos total, iar muschii mei parcă erau de gelatină.. Nu reușeam să îi controlez și să pun capăt acelui sărut înainte să înceapă să îmi placă, înainte să încep să simt gustul dulce a buzelor lui și înainte să mă obișnuiesc oarecum cu buzele lui moi. Tricoul lui de pe mine era încă ud. În cele din urmă eu am fost cea care a spart tăcerea.
-Umm.. Tricoul tău e încă ud.
Se uită la mine cu aceeași expresie.
-Da-l jos ca să nu-ți fie frig.
-Eu o să-mi iau hainele mele, dar tu?
-Mie mi-e bine așa.
De data aceasta mă speria seriozitatea lui.. Nici nu mai înțelegeam ce se petrece. Ba era calm și serios, ba râdea ca un copil la fiecare cuvânt. Ce dreq era bipolar?
-Ești cumva bipolar?, întreb fară să realizez și îmi acopăr gura imediat după ce îmi dau seama ce am zis.

Se uită la mine serios două secunde după care îl apucă un râs isteric. Vedeți? Despre asta vorbeam!

-Dacă..dacă sunt bipolar? Mă întreabă printre hohote de râs.

-Da.. Adică uneori ești serios și după dintr-o dată te apucă un râs isteric pe care nu îl poți controla. După ești iar serios.

-Nu. Nu sunt bipolar. Hai să mergem se ridică și îmi întinde o mâna pentru a mă ajuta.

-Eu trebuie să mă înschimb.

-Și ce aștepți? Să te îmbrac eu? Mă întreabă amuzat. Urăsc ironiile lui.