Ultimul Hart

2.Vizita Neașteptată

Înmărmurită Gwen nu știase ce să mai facă.Nu mai știa nimic de Ivan, telefonul o luase razna pur și simplu psihicul cădea într-un vid negru scotocind după răspunsuri
Era 7 și Gwen se ducea la job-ul ei crezând că va da de Ivan unde îl întâlnea zi de zi nelipsind până acum.
Era 10 și un domn cu haine jerpelite și cu mâinile alungite cu un aer inuman cu o privire de om dur cu suflet umplut de rău intra în magazin.Doar Gwen era atenta la el restul erau pe internet s-au pregăteau alte comenzi.
Străinul se apropia de Gwen încet cu un mers tacticos și adolescenta îl privea în ochi așteptând să se apropie,totul se înegrea în jurul lui Gwen doar el rămânând în peisaj brusc în minte apărea imaginea de acum câteva ore cate a sucito pe dos căzând pe podea.Omul ieși râzând din magazin.Dintr-o dată oameni săriră sa o ajute dând cu apă pe fața ei ce-a palidă și uscată de oboseala trezindu-se ca din pușca
Henry(șeful Pizza Hut):Azi ai zi liberă nu te vad în apele tale...
Gwen ieși afara fara sa scoată un cuvânt,brusc primește un apel de la Traze.
Gwen:Da Traze
Traze:Te rog să nu te crizezi am o informație care nu o să o înghiți bine
Gwen:Ce?Ce?Ivan cumva are legătura?
Traze:E mort....
Gwen izbucni-se în lacrimi curgând pe fața uscată căzând în genunchi lăsândo toate puterile
-Unde e?
Traze:L-au îngropat acum 2 ore
Gwen:Cumadică așa rapid?
Traze:L-au găsit ars complet într-u râu din apropiere și pe spate era o formă de "Steaua lui David" era atât de îngrozit preotul încât l-au îngropat cât mai de grabă!
Gwen:Bine trebuie să merg până acasă nu mă simt bine
Ruptă de puteri ajunse acasă și se trântise în pat,era 12 și 10 minute când se trezise de un zgomot violent în tavan crezând că e o pisică,adormise la loc iar se auzi zgomotul tot mai tare.Gwen nu-l auzi având un vis straniu...
Se trezise transpirată copleșită de visul avut
Se gândea...Ivan îi apărea în minte spunând cuvinte,ca într-un puzzel,Gwen nu le rezolvase doar auzind câteva cuvinte clare,să aibe grijă...pericol...aleasă...
Gwen stătea înmărmurită să își creadă visul sau ca e o întruchipare a imaginației
Somnul nu mai venea pentru tânăra adolescentă în gândul ei se ducea o luptă.
Copaci de afara sumbri în negura nopți se ondulau,strada ce-a lucioasă se reflecta în lumina luni.Gwen neavând somn se uita pe geam plângând,curgându-i rimelul de pe față dar se auzea o bubuitură la parter.Fata speriată încremeni pe scaunul din lemn de la Ivan,prinse curaj și cobora scările cele vechi scârțâind ca o bicicleta veche.Aprinse becul din hol dar nimic până când apăruse o umbră ciudată ca un fum de țigară,fata fugea pe scări bătându-i inima ca aripile unei păsări colibri,încuiase camera și s-a ascuns în debara unde dormise acolo până a doua zi.
Murdară de praf și fața acoperită de rimel uscat cu părul ciufulit ca după o bătaie cu placa de păr o făcea pe tânără să pară că vine dintr-un film de groază.Bucătăria era în regulă la fel ca și restul casei,tânăra se gândea că poate a avut o aluzie dar pe peretele din hol apărea un scrijelit în care scria "Moștenirea nu o poți opri",Gwen râse sadic și ultimul pic de nerv care îl avea l-a dat afară urlând ca o p***ă care de dezvirginează
-Ce dorești de la viața mea nenorocitule,hai să ne batem ca de la " bărbat" la bărbat,nu te ține că doar acuma dacă tot mai băgat în sperieți arătate să te văd!!!
Lumina de afară pătrunde printre perdelele subțiri,Gwen ieșea afară văzând oameni trecând în fugă către locurile de muncă,strada lucea după o rouă proaspătă de dimineață