Capitolul 1

76 6 4
                                    

"Mă aflam într-o încăpere foarte luminoasă și ciudată.Eram confuză.Nu știam ce să fac.Credeam că eram singură în acel loc straniu...până când...

Eu: Hei?E cineva aici?întreb eu puțin amețită.

???: Da.

Dintr-o dată,încăperea s-a întunecat pur și simplu.Am auzit niște pași care,se pare că veneau spre mine.Oare e de bine sau e de rău?

Eu: Cine ești și ce vrei de la mine?!

???: Vai,Andreea...nu mă recunoști?Ne-am întâlnit la pizerria Freddy Fazbear's o dată...

Eu: Ești cumva...Vincent...?!

???: Din nefericire pentru tine,nu.Sunt o rudă de a lui.

Eu: R-R-RICHARD?!CE VREI DE LA MINE?!

Richard: Tot ce vreau de la tine,este moartea ta,spune el apropiindu-se de mine.

Eu: Te rog...lasă-mă în pace!

Richard: Nu pot face asta.Tu trebuie să MORI!

Nu mai apuc să mai spun vreun cuvânt,iar Richard aleargă spre mine în mare viteză și îmi înfige un cuțit în stomac.

Richard: Ți-a sunat ceasul,Andreea,spune Richard cu cel mai sadic zâmbet.

Eu: Dobi...to...cule..."


M-am trezit dintr-o dată foarte speriată,așa de speriată încât am țipat.Începusem să transpir și aproape că plângeam.Apoi,tata a venit la mine în cameră foarte îngrijorat.

Tata: Andreea!Ce s-a întâmplat?De ce ai țipat?

Eu: C-c-c...

Tata: Ești transpirată!Ai pățit ceva?Te-ai îmbolnăvit?

Eu: N-nu...eu doar...am avut un coșmar...și m-am speriat foarte tare...

Tata: Bine că doar asta a fost...Eram îngrijorat,am crezut că ai pățit ceva mult mai rău...

Eu: N-nu...sunt bine...cred...

Tata: Ai vrea să îmi povestești asta la masă?

Eu: S-sigur...

Tata: Hai,nu mai fi așa de speriată.A fost doar un coșmar.Coșmarurile nu sunt reale,spune tata îmbrățișându-mă.

Eu: Cred că ai dreptate...

Tata: Mă duc să pregătesc micul dejun.

Eu: Ok.

Și așa iese tata din cameră,eu fiind încă foarte confuză în legătură cu acel coșmar groaznic...

*peste câteva minute*

Tata: Andreea!Hai la masă!

Eu: Vin tată!

Mă ridic din pat și ies din cameră puțin tremurând.

Ajung în bucătărie.

Tata: Andreea,sigur ești bine?Tremuri cam rău.

Eu: Sunt bine tată...totul e din cauza coșmarului...

Tata: Mănâncă omleta pe care am pregătit-o,poate te vei simți mai bine.

Prieteni noi? [FNAF&Creepypasta] (part 2)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum