Capitolul 2

35 2 2
                                    

"M-am trezit într-o încăpere foarte întunecată.Presimțeam că va urma ceva groaznic...și din păcate,chiar așa era.

Richard: Te-ai trezit deja,Andreea?Ce păcat.

Eu: Ce mai vrei și acum,Richard?

Richard: Cum ți-am mai spus,singurul lucru pe care îl vreau de la tine este moartea...

Eu: Nu mă poți ucide așa de ușor!

Richard: Stai să vezi,spune el apropiindu-se de mine.

Eu: Lasă-mă în pace!

Richard: Oricum,nu poți să faci nimi-

Dar Richard nu a apucat să-și termine propoziția,căci dintr-o dată o figură albă apare în spatele lui și îl taie pe jumătate cu...un fel de coasă,dacă nu mă înșel.Apoi,încăperea a devenit luminoasă instant.

Eu: C-cine ești?!

???: Deocamdată nu îți pot spune cine sunt,vei afla la momentul potrivit.Tot ce pot să fac este să te advertizez.

Eu: Să mă advertizezi?În legătură cu ce?O să se întâmple ceva?!Spune-mi!

???: Vei afla în curând,spune acea figură albă și dispare.

Eu: Stai!Nu pleca încă!Nu înțeleg la ce te referi!Nici nu ți-am mulțumit pentru că m-ai salvat..."


Aproape că am căzut din pat,speriată de alarma telefonului și confuză din cauza acelui vis foarte ciudat.M-am uitat la ceas.Era ora 12:00.Cred că ar trebui să mă trezesc.M-am ridicat din pat și am ieșit din cameră,vrând să văd dacă tata s-a trezit și el.M-am dus spre bucătărie și l-am văzut citind ziarul,cum făcea de obicei.

Tata: Bună dimineața,Andreea!Ai dormit bine?

Eu: Neața tată,am dormit destul de bine...

Tata: S-a întâmplat ceva?Pari cam amețită.

Eu: Am avut un vis ciudat,asta e tot.

Tata: Mhm...

Eu: Putem discuta la masă despre asta...?

Tata: Sigur,pregătesc imediat micul dejun.

Eu: Bine.

După discuția cu tata,m-am dus înapoi în cameră și mi-am făcut patul.

*peste câteva minute*

Tata: Andreea!Hai la masă!

Eu: Vin imediat!

*în bucătărie*

Eu: Tată,omleta ta este foarte gustoasă!

Tata: Mulțumesc,Andreea!Mă străduiesc să o fac cât mai bună!

Eu: Mhm...

Tata: Deci...ai vrut să vorbim despre acel vis al tău,nu?

Eu: Da...

Tata: Păi,poți începe.Eu te ascult.

Eu: Bun.Păi,se făcea că eram într-o cameră întunecată și era și Richard acolo.A vrut să mă omoare,dar nu a reușit.Apăruse dintr-o dată o figură albă în spatele lui și l-a tăiat pe jumătate cu o coasă.

Prieteni noi? [FNAF&Creepypasta] (part 2)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum