To The Moon And Back

I hate him

Noi , adolescenții din ziua de azi , suntem atrași de haine scumpe , ieșiri nocturne , cluburi și țigări , nu?
Ei bine , nu toți suntem la fel. Nu toți avem aceeași gândire , nu toți vrem să fim "cool".

Acel 50% sau chiar mai puțin își dorește să se plimbe noaptea târziu alături de prietenii de suflet , să râdă și să glumească alături de cei dragi și să aibă parte de liniște în adâncul inimii.

Aici mă pot include și pe mine.

Dar astăzi era ziua lui Adelle , trebuia ca ziua asta să fie specială așa că ne-am aranjat puțin și am ieșit în club , urmând ca după ce ne întoarcem acasă să privim un film și să mâncăm tort.

Ajungând în fața selectului club , am privit ușor înãuntru. Se pare că nu era foarte aglomerat , iar mirosul de țigări și alcool nu ieșea prin crăpăturile încăperii.

Am intrat înăuntru , luându-ne o masă și ceva mochitoo fără alcool.

Muzica bubuia în urechile noastre , fiind destul de inconfortabil ajungând să nu ne mai putem înțelege.

Am luat o gură din mochitoo-ul meu cu multă gheață simțind apoi presiune pe umărul meu.

Am privit în sus , iar imediat privirea mi-a înghețat.

Oh , nu și aici..te rog..

-Bună seara fetelor -David , și-anume șeful meu se adresă politicos-

Cu el era și London , unul dintre cei mai buni prieteni ai lui și omul ce mi-a salvat viața de atâtea ori.

-Bună? -a spus Adelle ușor confuză-

-Eu sunt David.-acesta se așeză fix lângă mine , iar London își trase și el un scaun- Iubitul lui Hailey.

Poftim?!

Ochii mi s-au mărit inimaginabil de mult , iar inima a început să-mi bată.

Știam că unele planuri ale lui erau stupide , dar ăsta mă scotea din minți.

-Iar eu sunt London . -băiatul drag mie , cel șaten și ochii de culoare asemeni rubinului se adresă-

-Încântată , cred. -Adelle spuse , zâmbind ușor confuză- Hailey ..nu mi-ai spus că ai un iubit.

David se băgă , fiind sigur că nu voi spune vreo prostie.

-Vezi tu , sunt mai mereu plecat , iar asta nu ne dă posibilitatea să ne vedem.

Până și London râdea în sinea lui la necredibila minciună .

-Serios? Eu n-am mai văzut iubiți care nu se sărută sau nu sunt bucuroși să se vadă după atâta timp în care distanța i-a despărțit.

Vrea să mă bage în mormânt?! Observ că până și ea și-a dat seama cât de necredibile sunt vorbele lui David.

-Știi , noi.. -am început să spun însă n-am reușit să termin-

David m-a tras aproape , moment în care urechile mele parcă s-au înfundat și nu mai auzeam absolut nimic. Buzele lui s-au lipit de ale mele ușor și tandru cum ..nu-l mai văzusem vreodată.

Îl urăsc cu toată ființa mea ! El mi-a distrus viața și m-a obligat să-i intru în rahatul ăsta.

-Vezi? -spuse , când buzele sale se dezlipi de ale mele- Ne iubim. -degetele sale se împleticiră ușor cu ale mele , iar el mă privea de parcă și-ar da sufletul pentru mine-

Atât de prefăcut . Ce teatru ieftin . Ce inimă să ai ca să faci toate astea?

-Într-adevăr. -Adelle zâmbii- Sã vă țină atunci.

Nici unul din noi nu a mai spus nimic. De ce a venit aici? De ce încă mă ține de mână ? De ce mâna mea a transpirat atât de mult ? De ce inima nu se oprește din a mai bate atât de tare?

Atâtea întrebări fără răspuns.

Priveam în jur , neștiind ce să fac , însă ochii mei i-au ațintit privirea pierdută-n ochii și-n cuvintele lui Adelle.

Privirea aceea a lui London , vorbind cu ea cine știe ce nimicuri , privirea aceea de care îmi aduc atât de bine aminte.

London era și este un băiat cu suflet mare. Chiar dacă este prieten de-o viață cu David și a luat unele obiceiuri ale lui , nu s-a oprit să mă întrebe vreodată de Adelle , dacă e bine sau dacă e zi în care să nu zâmbească. N-o cunoscuse niciodată personal , asta era șansa lui și cred că de aceea au și venit aici.

-Am înțeles că astăzi e ziua ta ,nu? -London i se adresă iarăși ei-

-Da , în sfârșit 17 ani. -chicotii-

-Ooo , o vârstă într-adevăr frumoasă. La mulți ani atunci.

-Mulțumesc . -îi zâmbii-

Cred că , am mai stat în jur de jumătate de oră deoarece deja începea să mi se facă rău. Mirosul de alcool combinat cu mirosul de țigări și căldura făcuta de tinerii din-năuntru era sufocantă și se întețea din moment ce timpul trece ; mi-a dat o stare nasoală.

Am ieșit apoi afară după ce ne-am luat la revedere de la cei doi , îndreptându-ne ușor spre casă.

-De când sunteți împreună? -întrebă dintr-o data privind drept în față-

Să-i zic o lună? E prea puțin? Un an? Prea mult?

-Jumătate de an..-am spus nesigură , dar am avut grijă să-i răspund repede ca să nu aibă dubii-

-Jumătate de an? Și mie de ce nu mi-ai spus?

-Păi , mă gândeam că nu-i așa important , adică știi tu , el e plecat mereu..

Taci dracu Hailey că deja începi să te bâlbâi și spui alte prostii.

-Cum să nu fie important? Cum viața mea este importantă pentru tine , așa este și a ta pentru mine. -zâmbii , oprindu-se-

-Promit să nu-ți mai ascund nimic de acum.

Mincinoaso..

O mint așa pe față și mă doare enorm. .

Ajunse în sfârșit acasă , am intrat înăuntru și ne-am schimbat rapid , apoi ne-am retras în sufragerie , privind un film de dragoste , că așa voia domnișoara de Adelle.

Nu știu dacă am fost atentă la vreo scenă din film , priveam pur și simplu în gol și mã gândeam la "perfecta" mea viață.

Dacă mama era aici , aș fii știut ce să fac . Nu știu încotro s-o iau , nu stiu în câte părți să mă mai rup, nu știu când să plâng sau când să râd.
Îmi este atât de dor de ea . Ar fii știut să mă sfătuiască , să-mi ofere o vorbă bună și o îmbrățișare caldă.
-Hailey ..Hailey.. -Adelle începu să-și fluture mâna prin fața mea , privindu-mă-

Pocnind la un moment dat din degete , m-am trezit la realitate , la realitatea crudă.

-Te simți bine? Ești obosită? -m-a întrebat îngrijorată și închizând televizorul-

Am vrut să spun ceva , însă un căscat silențios o luă înainte.

Da , eram obosită , doar că nimeni n-ar fii înțeles că somnul nu și-ar fii putut face efectul . Nu eram obosită în felul ăla..

-Cred că da..

Adelle se ridica , ridicându-mă și pe mine și târându-mă după ea .

-Vino , trebuie să te odihnești.

Odihnește-te Hailey .. Ridică-ți sufletul în picioare..

Xoxo