To The Moon And Back

Memories

   Am decis să ies doar o mică secundă pe terasă, să fumez una, ba nu, defapt două țigări . Nu eram stresat sau ceva de genu, însă ceva sigur aveam, ceva ce nu aş putea explica dacă mi-ai cere, cert era că aveam ceva pe suflet ce mă sufoca. Să fie regret? Ce drăguț, nu am regretat niciodată de când sunt, de ce aş face-o acum? Am aprins una din țigări, lăsând ca fumul inspirat să se ducă departe spre văzduh, abia acum sesizând frumosul cer înstelat şi luna inimaginabil de strălucitoare, care mă privea tăcută, blândă, inocentă. Am închis ochii, imaginile cu luna prinzând conturul unei ființe umane, a unei femei senzuale dar totodată liniştită, a cărei suflet mă veghează în fiecare secundă a vieții mele oribile. Ochii albaştrii şi părul scurt ce-i atingea uşor umerii plăpânzi erau unele din lucrurile ce mă înnebuneau ca bărbat. Am deschis ochii fiind incapabil să mai pot duce atâtea amintiri şi sentimente până la capăt. Mi-am aprins şi cea de a doua țigară robotic, fără să-mi dau seama când am terminat-o pe prima. Cu fiecare fum tras, secunde din viața mea treceau ca valul pe lângă mine, îmbătrânind şi iubind în continuare aceeaşi femeie a cărei trup şi suflet le-am pierdut cu mult timp în urmã. M-am plesnit singur în ultimii 3 ani încercând să conştientizez că ea nu se va mai intoarce niciodată şi probabil nu voi mai iubi pe nimeni câte zile voi mai avea.
Atâtea femei mi-au încălzit patul de atâtea ori, însă pentru o bucată de timp lăsându-l apoi rece, lăsându-mă pe mine să îngheț, să ridic zidul din jurul meu tot mai mult, să ajung monstrul ce sunt acum.

Am stat o secundă rearanjându-mi gândurile.

...şi totuşi un singur regret am

Oftasem lung, neştiind cum să-mi liniştesc inima, cum să-i spun lunii ceea ce mă durea şi mai mult.
Mi-am târât după mine, în acest iad, acest infern în care un înger plăpând şi inocent ca ea nu are ce căuta.

Am cunoscut-o acum 7 ani, când, într-o zi de august, tatăl ei mi-a bătut la uşă. Acesta mă privea cu disperare , rugându-mă din tot sufletul să am grijă de fata lui a cărei mamă o pierduse cu 5 ani în urmă. M-a durut sufletul când i-am privit chipul trist le care se odihneau câteva fire blondine de păr. Ochii ei albaştrii, şi acum îmi amintesc, luceau , ducând atâtea lupte cu propriile lacrimi. Avea numai 10 ani şi deja viața o maturizase, îi luase frumosul zâmbet şi-i oferi în schimb suferință şi regrete. Acceptasem, dorind din tot sufletul s-o ajut să zâmbească măcar o dată cum făcea când era fericită. Îmi aduc aminte că, după ce tatăl ei, care era bun prieten cu tata şi lucra cu el de atâția ani, plecase , îi amenajasem camera, lăsând-o să-şi facă o primă părere despre noua sa casă, să-i ofer câteva minute de acomodare. Mă ucidea tăcerea ei, iar curiozitatea şi dorința de a-i auzi vocea erau tot mai mari.
A privit înăuntrul camerei pierdută, neluându-şi ochii de la un tablou o bună bucată de timp. Se apropiase greoi de acesta, stând în fața lui. Îşi înclinase uşor capul , studiind persoana din tablou.

    -Mama ta? a arătat cu degetul spre femeia care zâmbea în tablou, cea care mă îmbrățişa pe mine, cel de 10

O secundă mă pierdusem în aceste două cuvinte. Aproape îmi dădeau lacrimile când îi auzisem vocea dulcică şi totuşi tremurată când a pronunțat "mamă".

...

La o lună după venirea ei, i-am văzut foarte rar chipul, şi nu doar din cauza faptului că stăteam închis o bună bucată de timp studiind pentru facultate, fiind de abia primul an, ci şi din cauză că nu voia să iasă din cameră.
Mă ataşasem atât de mult de ea încât îmi doream să ştiu ce face în fiecare secundă.

Era gen, 17 noiembrie, iar eu mă pregăteam în living de un examen foarte important când, am auzit o bubuitură venind de la etaj. Am fugit rapid spre sursa zgomotului şi m-am  şocat când am văzut-o pe jos, ținându-se cu mâna de genunchiul care începuse să-i sângereze. M-a privit o secundă apoi lacrimi calde i-au inundat obrajii. Fusese prima dată când o văzusem plângând . M-am apropiat de ea, luând-o în brațe şi ducând-o în living. I-am îngrijit genunchiul lovit în următoarele minute, privind-o la sfârşitul procesului.

   -Nu mai plânge, eşti prea frumoasă.. i-am zâmbit cald sperând ca în sfârşit să schițeze şi ea un zâmbet, oricât de micuț ar fii fost

   -Din cauza ta plâng!

Am fost surprins să-i aud vorbele, lăsându-mă profund confuz şi aşteptând continuarea a ceea ce a spus.

   -Mi-a fost frică ..că o să mă cerți..

Să o cert? Numai privind-o ți-ar fii trecut toate nenumăratele supărări.

Am chicotind făcând-o acum eu pe ea confuză.

   -Dacă e aşa, atunci promit să nu te mai fac vreodată să plângi.

   -Promiți?  mi-a spus dulce, ridicându-şi degetul mic şi zâmbind pentru prima dată cu toată gura

  -Promit Hailey..

Am dat cu pumnul în balustradă conştientizând ce monstru am ajuns, cum am reuşit să nu mă țin de această promisiune, cum am reuşit să-mi calc peste acest obiectiv şi să-l transform într-o arma pentru a o răni. Nu merit să trăiesc, sunt o jigodie, distrug vieți fără ca măcar să mă gândesc la consecințe.

Pachetul meu de țigări era gol, îl scăpasem pe jos, fiind asemeni unei năluci.

   -Sunt un nenorocit, nu Hailey?

Am auzit o voce în spatele meu imediat ce am spus asta, întorcându-mă brusc.

Ceva din mine spera ca ea să fie ..

Însă, prietenul meu London, stătea în tocul uşi confuz şi totuşi chicotind probabil din cauza expresiei mele de pe chip.

Oh da, începusem să-mi amintesc, London venise la mine să rezolvăm o anumită problemă. Mi-am dus mâna la cap, râzând şi eu de cât de idiot pot fi.

   -Omule, cu cine vorbeşti? mă întrebă, însă puteam jura că a auzit când i-am pronunțat numele

   -Cu nimeni.. am spus, dregându-mi vocea uşor răguşită de la atătea țigări fumate pe nerăsuflate

London se apropie de mine, aşezându-se în dreptul meu şi privind şi el spre lună. Eram confuz şi abia aşteptam să aud ce are de zis.

   -Ce i-ai m-ai făcut?

Întrebarea lui nu mă surprinsese deloc, puteam jura că va spune asta, mi-o spune de 3 ani încontinuu când simte că ceva e putred la mijloc.

   -Eu ..nimic.. i-am răspuns cu juma' de gură, evitând să-l privesc

    -Ciudat, acelaşi lucru mi l-a spus şi ea.  mă privise, însă de data asta l-am privit şi eu făcând ochii cât cepele

   -Ai fost la ea?

Ce întrebare stupidă David.