To The Moon And Back

~Lost hope

Începeam simții și din cele mai ascunse zone ale organismului meu briza rece de început de toamnă pe care vremea de afară o trimitea direct în camera mea pe fereastra ce uitasem că noaptea trecută o lăsasem deschisă.
Am fost parcă obligată să cobor din pat când nu-mi găseam pătura care , bineînțeles , era undeva pe jos , ca de obicei.
Frecându-mi de câteva ori ochii , am observat cu stupoare că era ora 8 dimineața , iar eu eram încă mega obosită.
Mi-am făcut curaj și am mers cu picioarele târându-le , spre fereastra cu pricina.

Atât de frumos ..

Singurul gând care mi-a trecut prin cap când am văzut copacii cu frunzele ruginii de afară. Erau superbi , de parcă un pictor și-ar fii aruncat aici , în orașul meu , pensula plină de culori neutre amestecate.

După ce am privit cam 5 minute afară , am închis fereastra constantând că era destul de rece în cameră.
Mi-am luat pe mine halatul pufos pe care-l port tot timpul peste pijamale și am decis să ies din cameră.
Voiam neapărat să beau o cafea fierbinte înainte să-mi înceapă coșmarul de zi cu zi , măcar m-ar fii prins trează.
Ca de obicei , putoarea de Adelle încă dormea și puteam jura și paria că până la 12 nu se trezește.
Mi-am târât picioarele în jos pe scări , apoi am făcut o curba "tare periculoasă" intrând în bucătărie.
Mi-am pus rapid de o cafea , iar apoi am savurat-o alături de o carte bună pe canapea.

Timpul trecea rapid , iar eu trebuia să ajung neapărat ..huh..acasă la David. Trebuia să pun în aplicare planul pe care mi-l spusese ieri și asta înainte ca ea să se trezească.

Ce prietenă sunt..

Am lăsat să-mi scape un oftat lung în timp ce mă încălțam și părăseam casa . Mă simțeam prost s-o mint atât , să-i zâmbesc și să-i spun că totu-i bine când știu sigur că nu este.
Ar trebuii să-mi fie rușine pentru tot ceea ce fac.
O să ajung să tai bilete în fața porții Iadului..
Sunt o persoană groaznică..oribilă..
Și asta doar din cauza lui..

Că tot vorbeam de lup.

Am sunat la ușa , iar acesta mi-a răspuns , lăsându-mă să intru în casă.

-Mă gândeam că nu mai ajungi și va trebuii sã vin să te iau cu forța.-spuse dur ..ca de obicei-

-Stai liniștit , sunt aici acum , spune-mi ce trebuie să fac .

David luă niște hârtii prinse unele de altele cu o capsă.

-Aici ai niște certificate de naștere falsificate ale "părinților" ei . Tu pur si simplu bagi astea frumos într-un plic și le pui în căsuța poștală. O minți frumos că ai vrut s-o iei înainte cu căutarea și-i dai hârtiile. Aceștia sunt părinții ei falși , poate astfel termina odată cu ideea asta fantastică de a vrea să-i găsească.

-Dar David .. e greu să trăiești fără ei ..-spun luându-i foile din mână-

-În primul rând n-ai dreptul să-mi spui numele , iar în al doilea rând tu iei deciziile aici? Mă doare fix în pix că îi e greu să trăiască așa. Ești aici să taci și să faci. Clar?!

Deja ochii lui nu mai erau la fel de albaștrii , nu mai era omul care parcă blocase toată marea-n ochi. Acum ei erau întunecați și furioși.
Maxilarul său se încleștă și așteptam din orice moment să mă lovească și să mă bage direct în mormânt. Poate mi-ar fii făcut o favoare..

-Am înțeles..-am spus lâsând privirea-n jos , umilită de un animal ca el-

Dar , pe lângă tonul dur și privirea furioasă , n-am putut să nu mă holbez la buzele lui ce se unduiau perfect atunci când spunea acele cuvinte , buze ce cu o noapte în urmă m-au sărutat atât de bizar , atât de tandru cum nu l-aș putea vedea pe el ca om niciodată.