To The Moon And Back

~Wrong way

Mi-aș fii dorit să înțepenesc pe banca asta , să împietresc și să nu mai văd sau să aud ceva.

Fugisem departe de casa lui , undeva în centrul orașului . Nu știam cât e ceasul , ce face Adelle sau cât voi mai rezista până când o să dau frâu liber lacrimilor ce-mi inundau ochii.

Nu e de-ajuns că de ani întregi mă jignește , țipă la mine , mă lovește și mă folosește drept sclav ? Acum vrea să mă și culc cu el?

Ce-ai ajuns Hailey..
Puteai să trăiești o viață fericită , alături de persoanele ce te făceau să zâmbești , însă sunt lovită din toate părțile. Eram un copil fericit ce iubea florile și zâmbea în fiecare secundă a vieții.

Mi-am sprijinit capul în mâini , simțind apoi presiune pe umărul meu.

Am tresărit ușor .

-Hailey?

Am răsuflat ușurată când l-am văzut pe London în fața ochilor mei . Era ca o salvare , ca un erou pentru mine.

-Ești bine? Arăți în ultimul hal..-spuse și se așeză lângă mine, punându-și mâna pe fruntea mea- Febră nu ai.

Buza de jos începu să-mi tremure . Mi-am așezat capul pe pieptul lui lăsându-mi lacrimile să curgă pe obrajii mei fierbinți.

Confuz , m-a îndepărtat privindu-mă , însă mie îmi era al dracului de greu să-l privesc înapoi.

Mă simțeam oribil , groaznic ..

-Hailey..-își duse mâinile pe obrajii mei ștergându-mi lacrimile , dar mai multe veneau și încercarea lui dădea greși- Ce e cu tine? Ce ți-a mai făcut? A dat în tine?

-Nu e din cauza lui.. -mi-am făcut curaj și am scos această fantastică frază , suspinând-

Ba da! Era din cauza lui , numai a lui! Însă eu nu-i puteam spune ce mi-a cerut, mereu mi-a fost frică să-i spun lui London ce mă doare..

Nu că n-aș avea încredere în el , pur și simplu nu vreau să se certe din cauza mea. Sunt frați de o viață..

-Defapt ..e oarecum vina lui. -mi-am șters lacrimile cu podul palmei- David a falsificat niște informații despre "părinții falsi ai lui Adelle" . Era atât ..atât de bucuroasă că în sfârșit știe cine sunt ei și că poate avea sufletul împăcat , însă el , i-a luat speranța de sub picioare , i-a zmucit-o adăugând în acte că sunt ..morți.

Îmi era atât de greu mie să spun toate lucrurile astea , dar ei? Ea care le simțea acum și-o durea atât de tare..acum , din cauza lui , Adelle nu va mai crede în speranță.

-Și doar i-am spus și am încercat să-i explic , dar pur și simplu nu înțelege . -oftă- E atât de încăpățânat ..doamne..

Am privit apoi înainte , spre copacii din fața mea , lăsându-l să mediteze și să se gândească la ce-i spusesem.

Și din nou , acel gând a trecut parcă prin fața ochilor mei, făcându-mi cu mâna.

Cum aș putea eu să mă culc cu el? De ce-mi cere asta? De ce așa din senin? Așa dintr-odată..

Mă blocasem iar, în mintea mea , în gândurile mele , știam asta deoarece London începu să-și fluture mâna prin fața mea.

-Hailey...ești sigură că e numai atât? Te văd pierdută și ..tristă.

Am chicotit slab dar totuși speram să mă creadă.

-Stai liniștit . -m-am ridicat de pe bancă- N-am nimic. Um , eu trebuie să trec pe la supermarket ..știi tu , provizii.