Cucerește și păstrează Vol. II

Capitolul 3

        "Speranta moare ultima!" - Ei bine, asa este. Speram din tot sufletul sa iasa bine si asa a fost. Aplauzele rasunau din plin la sfarsitul  prezentarii ca mai apoi cateva tinute sa fie cumparate pe loc sau comandate chiar daca nu aveam un pret stabilit.

-Ma dor picioarele, ma plang asezandu-ma pe o bordura. 

     Imi ridic rochia cu ambele maini tragand-o pana peste genunchi lasandu-mi pielea sa respire. Cei doi se aseaza in stanga si dreapta mea dupa bunul plac.

-De ce am acceptat sa fac asta? intreb lasandu-mi capul pe umarul dezgolit din dreapta mea.

- A fost ideea lui, maraie bruneta indicand spre logodnicul sau. Nu inteleg de ce am acceptat in secunda asta.

-Voi ati vrut sa facem ceva nou! se aparata barbatul ridicand o mana obosit.

-Nici la maraton nu am alergat asa. Nu ca as fi fost la unul, dar cumparaturile pot fi la fel de epuizante! rosteste lasandu-se pe spate bruc. Ktty! urla cazand in tufa.

-Liam, ridic-o! zbier impungandu-l cu toata forta.

     Brunetul sa ridica val-vartej si isi ridica consoarta cu grija in timp ce aceasta se zbate ca ultimul peste aflat pe uscat. Intr-un final Zoey se afla din nou pe bordura, sau langa ea, respirand greoi.

-Hai sa luam o inghetata de dragul vremurilor bune. De ce s-o luam din centrul orasului cand putem s-o luam de la benzinarie? Fara masina. De ce cu masina? De ce sa nu mergem si-n cel mai rau famat  cartier? De ce sa nu ne alerge caini prin oras? bombane nervoasa aceasta gesticuland dramatic, mult prea dramatic.

-Respira! o sfatuieste brunetul.

    Zo il priveste sceptica timp de o secunda apoi sa napusteste asupra acestuia cazand, din nou, in tufa.

-Sa nu-mi mai spui niciodata sa respir! Eu respir tot timpul! striga femeia din toti plamani tavalind saracul bradut.

     Privesc in jur in speranta faptului ca nimeni nu ne-a observat si rasuflu usurata cand strada-i pustie. Cei doi continua sa se ucida reciproc cu dragostea de catelus plouat de care dau dovada. Plictisita, in cele din urma,  o apuc pe bruneta de un brat si o ridic pe cele doua picioarele oferite de mama natura.

-Tot nu mi-ati povestit cum ati ajuns impreuna, oftez frecandu-mi fruntea.   

-E o poveste lunga! ridica bruneta din umeri agatandu-se de bratul uriasului.

-Aveti timp sa-mi povestiti la o ceasca de cafea si niste clatite, mormai pornind inainte.

         Cu pasi mici, sau mari, ne apropiem de locul meu preferat. Cu rochia ridicata intr-o parte si pantofi in mana ocup o masa mai ferita de ochii lumii. Comandam micul dejun, apoi privirile ni se intersecteaza. Ridic o mana lenes atarandu-le ca pot incepe povestea.

-Dupa terminarea liceului am fost admisa la medicina, dar stii asta. Ceea ce nu sti este ca in timpul stagiaturii mele Liam s-a prezentat cu niste contuzii la nivelul capului si ale coastelor la spitalul in care eu "invatam", ca sa zic asa. Acolo...

-Hai nu te opri, chiar devenea interesant! o incurajez obosita. Acolo...

-I-am facut un control, supravegheata bineinteles! Dar cel de-al doilea control a fost mai... profund daca intelegi ceea ce vreau sa spun.

-V-ati tras-o in salon? intreb directa facand-o pe cea mai buna prietena a mea sa se inroseasca.

-Da, aproba scurt brunetul. De trei ori in fiecare pozitie.

-Nu cred ca o si interesa acest detaliu, Liam! il plesneste Zoey pe barbat facandu-ma sa ma innec cu cafeaua.

-Daca nu-mi spui cat de tare a gemut, n-ai facut nimic! mormai ironica, iar brunetul deschide gura. Nici sa nu te gandesti!

    Cei doi chicotesc la unison revenind in pozitia initiala: ea in bratele lui, dar fiecare pe scaunul sau.

    Cum se face ca nu-i si gravida? Nu m-ar mira sa fie fara sa-si dea seama.

-Continuati, murmur lasandu-ma pe spatele.

-Asa. Si intamplarea a facut sa raman insarcinata. Si asa s-a nascut Tia. Nimeni nu stie de existenta ei, continua bruneta socandu-ma.

      Sau sa fi fost...

-Sa-mi mai bat gura de pomana cu vreo morala in care te intreb de ce n-ai vrut sa-mi spui nici macar mie, celei mai bune prietene ale tale pe care o stii de mic copil?! Mai merita, hm? marai band din cafea.

-Ei bine, asta-i o alta parte a povestii. Dupa ce s-a nascut micuta noastra satena cu ochii negri, am hotarat sa cumpar un inel.  Am mers cu Mark care nu vedea rostul cumpararii lui, in magazin a facut un scandal monstru.

-Baietii nu au mai vorbit de atunci. Pana zilele trecute cand am aflat ca urmeaza ca tu cu Mark sa va impacati, rosteste facandu-ma sa-mi mijesc ochii. Parea mult prea incantat... Este adevarat?

-Ei prieteni, asta-i alta poveste care-l implica si pe Alex, replic amuzand-o pe femeie. Avem timp pentru povesti, dar ceea ce ma intereseaza este micuta Tia. Vreau sa o vad!

-Maine o ai impachetata la domiciliu, chicoteste brunetul sarutand tandru tampla prietenei mele.

    Cei doi par fericiti. Ma bucur pentru ei. El cu afacerea lui si ea un doctor de succes, ce sa vrei mai mult? Realizati pe plan financiar si familial. Nici o vorba spusa in seara asta nu m-a socat mai tare decat faptul ca eu urmeaza sa ma impac cu Mark. Asta-i buna?! Daca el crede ca ma fraiereste pe mine, si-a gasit persoana gresita.

   Pe chipul brunetei apare un zambet dracesc cand o observ cum ma priveste, cum ma analizeaza. Liam este buimac neintelegand legatura noastra o data ce unul dintre colturile gurii mi se inalta.

-O sa-l faci sa plateasca? intreaba Zo facandu-l pe barbatul de langa ea constient de persoana prezenta in discutie.

-Cat am suferit eu, va fi minciuna. El?  Sa ai la indemana trusa de prim ajutor, raspund facand un toast.

        Perspectiva batranei Lorelai

  Cant cu voinicie un cantec invatat prin armata. Invart pamatuful roz pe briroul lacuit fiiind atenta la toate schitele facute de capul blond care e mai rau ca un uragan.

   Copila asta nu sta locului nici macar o secunda, dar are talent. Toate foile astea o dovedesc, pana si geamul. Prezentarea a fost un succes.

 Un ciocanit slab rasuna in intreaga cladire. Cu pasi marunti ma indrept spre usa alba.

-Ai rabdare! Nu mori daca mai stai doua minute! strig apropiindu-ma cu mana pe clanta. Ce e tinere? intreb cand zaresc un barbat prezent in fata usii. Cu ce te pot ajuta?

-Ai un buchet de flori care trebuie sa ajunga la Katerina Reed, poti sa i-l dati dumneavoastra? imi raspunde cu o alta intrebare.

    Aprob nevazand buchetul de care vorbeste. Cu o rotatie barbatul se apropie de masina neagra din spatele acestuia. Bate cu lejeritate in geamul fumuriu, apoi deschide portbagajul. Un barbat imbracat intr-un costum alb i se alatura. Cei doi revin in fata usii cu bratele pline de flori.

-Unde le punem? intreaba brunetul.

-Ai zis un buchet...

-Format din nouazeci si noua de trandafiri! ma completeaza facandu-ma sa amutesc.

- Urmati-ma!

    Facandu-le semn, cei doi barbati ma urmaresc pana cand ajung in dreptul biroului. Invart cheia in usa lasand usa larg deschisa, dar nici unul dintre ei paseste pragul.

-Daca tu asa crezi ca o vei recastiga dragul meu, te inseli amarnic! rostesc facandu-i loc sa treaca celui in alb pe cand barbatul din fata mea impietreste sub privirea mea. Nu asa cuceresti, o femeie Mark!

-Era o vorba... Cucereste si pastreaza. Inceputul a fost parcurs, chiar daca nu mi-a iesit. Dar reintalnirea este cea de a doua sansa, riposteaza barbatul.

-Avand in vedere istoria voastra, crede-ma tinere, ai un drum lung de strabatut! adaug batandu-l pe umar. Lasa florile si iesi! Cred ca ai terminat aici...