Cucerește și păstrează Vol. II

Capitolul 2

"Scuze. Te cunosc?" - Replica care l-a dat gata si ma bucur. El a facut acelasi lucru in urma cu cativa ani cand i-am cerut explicatii. Eu inca am fost o doamna pe cand el a aruncat cuvintele in scarba. "Trebuia sa ma distrez." Si se pare ca a facut-o pe deplin.

Maxilarul i se inclesteaza automat, iar mainile relaxate i se strang in pumni. Ochii de un albastru pur isi schimba culoarea devenind asemenu unei furtuni, intunecati.

-Ne cunoastem? insist folosind o alta forma a intrebari de mai devreme.

-Mai bine decat crezi, maraie brunetul. Ce te-a apucat?

-Ce vrei sa spui? imi las capul intr-o parte aratand pura inocenta. Te rog sa parasesti localul.

-Kitty! tuna nervos dorind sa ma apuce de brat.

-Nu asa ma cheama, replic ferindu-ma la timp. Iesi afara!

Bombanind in barba face o pirueta parasind localul. Chelnerul rasufla usurat venind in fata mea.

-Va multumesc, doamna! spune roscatul cu recunostinta.

Aprob din cap usor si ma refugiez inapoi la masa. Cele doua femei stau inmarmurite privindu-ma cu compasiune. Nedorind sa iau parte la o morala, sau o discutie despre cum am trecut sau n-am trecut peste el, imi apuc paltonul lasand o suma de bani pe masa si plec.

-Ne vedem maine, rostesc inainte de a ma departa de masa.

Mi-a fost bine pana acum fara el. Fara minciunile lui, dar acum totul a fost dat peste cap. Ce l-a facut sa se intoarca? Auzisem ca Danemarca reprezenta un nou inceput pentru el.

Traversez strada in fuga, apoi intru din nou in cladirea pe care o detin. Sunetul masinilor de cusut rasuna inca de la intrare. Ma apropii de sala mare. Arunc o scurta privire asupra femeilor in timp ce ocup locul liber din fata.

-Dar doamna, ce faceti? tresare speriata una dintre fete cand se apropie.

-Iti dau un bonus, doar lasa-ma sa lucrez! i-o tai incepand sa apas petala.

Ma relaxez de fiecare data cand creez sau iau parte la crearea unui lucru.

Trec matasea fina pe sub acul masinariei imbinand cu precizie doua bucati de material. Unele fete se opresc facand cerc in jurul meu numai pentru a ma privi. Zambetul imi creste treptat in timp ce muschii mi se relaxeaza.

Trei zile. Atat. Apoi va incepe o noua viata pentru mine.

-Kitty! striga doamna Lorelai din capatul salii acoperind sunetul produs de masinarii.

-Da?

-La telefon este domnul Alex impreuna cu unchiul tau, raspunde plecand din incapere.

Cat ai zice peste sar de pe scaun de parca ar fi avut tepi si ma indrept catre femeie. Tine telefonul strans de parca viata acesteia ar depinde pe acel apel.

-Multumesc, soptesc apucand mobilul. Da?

-Ce faci pitico? rad cei doi pe partea cealalta a telefonului.

-Stan si Bran, replic razand. Ce s-a intamplat unchiule?

-Este adevarat? raspunde Alex schimbandu-si tonul vesel intr-unul serios.

-O sa ramai fara sotie, bomban. Dar da, este. In carne si oase.

Oftatul barbatilor nu face nimic altceva decat sa ma intristeze mai mult. Cei doi mereu au stat dupa coada mea, mai ales dupa despartire.

Nu este amuzant, oricat de tare ar parea, sa vii cu unchiu' la facultate in primul an. Au fost mai rau ca lipitorile.

-Si ce-ai facut? intreaba unchiul Sebastian. I-ai mai dat o palma? Daca nu, ii dam noi.