Cucerește și păstrează Vol. II

Capitolul 11

     Vai, mama mea!? Pot spune cu mana pe inima ca am intrat si mai adanc in... cacat. 

     Reusesc si ma smucesc. Ma ridic, apoi fac un pas in lateral. Imi las mainile sa-mi cada pe langa corp si inspir. Buzele mi se strang, iar limba mi se limba plimba agitata peste dinti. Capul imi joaca.

― Spune-mi! Ma iubesti?

     Insista apropiindu-se. Incearca sa-mi apuce una dintre incheieturi, dar esueaza. 

― Nu ma atinge, te rog. Altfel o sa-ti dau in cap cu ce apuc.

     Amenintarea mea nu pare sa-l miste, mai mult chiar pare ca ii starneste amuzamentul. Pufaies usor si se lipeste cu totul de mine. Imi cuprinde talia. De fapt, doar se preface. Imi anticipeaza miscarea nelasandu-ma sa apuc cel mai apropiat obiect. Ambele brate imi sunt blocate, iar picioarul sau s-a strecurat printre ale mele.

     M-a imobilizat nenorocitul... Va regreta aceasta decizie.

― Vreau sa stiu pentru ce anume lupt. Pentru o femeie pregatita sa-mi nasca primul copil sau pentru una care de abia asteapta sa imi puna otrava in cafea dimineata?

    Surad.

― A doua chiar suna foarte tentant. Stii ce zic?!

     Entuziasmul de care dau dovada nu pare sa-i ofere un confort prea mare acestuia.

― As aprecia daca mi-ai da drumul si nu m-ai mai considera un incubator de oua ca nu mai suntem in 1920. Ce zici?!

     Aproba mut cu o inclinare usoara a capului oferindu-mi libertatea pentru care am militat. Isi ridica palmele la nivelul pieptului pentru a ilustra armistitiul. 

―Vin sau ramanem la tarie?

― Vin. 

     Ofteaza si apuca una dintre sticlele aduse. Ma plimb asemenea unui leu in cusca privindu-l cum infige barbaric tirbusonul in dopul de pluta. Frustrarea isi spune cuvantul. Nu este ceva greu de observat. Sprancenele i se sudeaza in incercarea desface bautura.

     Ochii mi se rotesc. Pufai dezamagita si insfac sticla. 

― Nu ai fost astazi la sala?

― Este defecta!

     Ma incrunt lasandu-i sansa de a fii barbat macar prin a turna vinul in pahare. Ocup un loc. Apuc paharul deja plin pe jumtate. Sorb. 

     Hm, nu-i rau deloc?!

     Gust din nou pentru a ma asigura de savoarea bauturii.

― In cinstea ta si a cacaturilor pe care mi-ai facut de cand ne-am cunoscut si pana in prezent!

     Ridicat paharul in cinstea celui de langa mine, apoi il duc la gura pentru a goli recipientul. Mark ramane inmarmurit. Ma priveste atat de socat incat isi toarna bautura numai nu in pahar. Intreg vinul ajunge pe hainele acestuia.

― La dracu'...

     Flutur pocalul atuntand golirea acestuia.

― Katerina, ce a vrut sa insemne, citez: "In cinstea ta si a cacaturilor pe care mi-ai facut de cand ne-am cunoscut si pana in prezent"?

― Sfarsitul primului act, gesticulez dramatic. Acum voi iesi din scena. 

     Cuvintele rostite nu  par prea apreciate de catre publicul meu, asa ca incerc sa-mi caut calea de scapare. 

     Bingo. 

     Ma indrept cu pasi repezi catre usa. Sau mai bine spus fug. Alerg de parca viata mea ar depinde de asta.