Aleşii: Puterile renasc

Spionul

Fug repede, departe acel loc. Nu credeam legeneda. Până acum. Țin orhideea în mână pentru a nu-mi depista nimeni mirosul. Stăpânul avea dreptate. Nu numai în privința alesei, dar şi în legătură cu locația ei. Ascund orhideele într-o scorbură şi mă duc în Terris la întrunirea haitei. Îl văd pe Alfa-ul Suprem. Mă aplec împreună cu ceilalți pentru a-i arăta respect şi mă aşez.

- Cu toții ştim ce i s-a întâmplat lui Dave şi ca orice vârcolac beta va avea parte de ceremonia specială de înmormântare. Îmi trebuie un Beta care să se ocupe de ingredientele licorii şi de prepararea ei. Cine se oferă?
- Eu, îi răspund trist.

Dave îmi era bun prieten. Mi-ar face o onoare imensă stăpânul dacă m-ar lăsa să îi prepar licoarea, iar el ştia asta.

- Am înțeles. Voi alege încă trei vârcolaci pentru primul cerc.

Alfa-ul se ocupa de tot. Timp în care o puteam spiona pe fată. Se vede că a afectat-o vestea, dar cum să nu o afecteze. Stătea lângă Alfa şi încerca să fie atentă la discuții. Câțiva vârcolaci se uitau urât la ea.

- De ce nu e moartă? întreabă cineva.
- Cu toții ştiți regula.
- Credeam că se aplică doar la haită, îi spuneam eu.
- Nu. Oricine provoacă un Beta sau e provocat de el şi îl învinge îi ia locul.
- Dar e duşmanul nostru.
- Trebuie să o ucidem.

Alfa-ul mârâia. Toți s-au liniştit.

- Deci va sta cu noi de acum înainte? îl întreb.
- Da. Adică va trebui să plece într-o călătorie în curând, dar va mai sta câteva zile.
- Un Beta nu îşi abandonează haita. Iar un Alfa nu ar accepta aşa ceva.

Nu mi-am dat seama, dar tocmai l-am provocat. Toată lumea se holba la mine şi îmi făceau semne să încetez. Dar mă săturasem de toate. Voiam să mă întorc la adevăratul meu stăpân.

- Mă provoci?
- Da, te provoc. Ce vei face în legătură cu asta?

***

Mă uitam la cearta celor doi. Un Beta voia să îi ia locul unui Alfa. Îmi plăceau bătăile dintre membrii haitei, având în vedere că nu am fost de mult timp în una. Cei doi se pregătesc de atac. Păcat că nu am un os să ronțăi cât mă uit la asta. Văd că şi ceilalți savurează cearta. Alfa-ul se duce la fiul lui şi îi şopteşte ceva. Nu îl văd prea bine din cauza celorlați. Revine la bătălie.

- Te aştept, îi zice Beta-ul.

Sare la bătaie. Se tăvălesc, dar niciunul nu reuşeşte să-l rănească pe celălalt. Ceilalți îşi dau seama ca Alfa-ul nu vrea să îl ucidă. Se cunoşteau de mult şi l-a ajutat în situații complicate.

- Îți dau încă o şansă. Încetează confruntarea şi te voi ierta. Altfel vei muri.

Beta-ul mârâia. Venele i se înnegriră. L-a lovit pe Alfa care a zburat până într-un copac. S-a înfuriat. A venit cu viteză în Beta şi şi-a băgat ghiarele în pieptul lui. Țipetele lui au stârnit linişte în mulțime. Îi smulge mânecile şi observă ceva.

- E un semn de naştere cu o flacără?

***

A aflat...

- Eşti din haita de foc?

Nu îi răspund. Nu am de ce să o fac sau să îi explic. Am vrut să afle, vreau acasă. M-am săturat de toate tradițiile celor din haita de pământ. Am informațiile necesare, pot pleca. Mi-am încheiat misiunea.

- Deci m-ai mințit? Ai încălcat pactul făcut de strămoşi pentru dorințele tale egoiste?
- La noi s-au schimbat multe...nu ai de unde să ştii.
- Să te ia naiba.

Voia să îmi facă rău, dar nu a putut. Eram din haita de foc, cea mai puternică. Ei ştiau să urmărească, eu ştiu să lupt. Sunt de 20 de ori mai puternic decât el.

- Totul a fost doar o minciună?
- Nu am de ales!
- Dispari din fața mea!
- Mă tem că azi voi face mai multe decât crezi.

Iau săgeata ascunsă în buzunar şi îl lovesc în inimă. Se transformă în lup şi cade instantaneu.

- Tată!

Toată lumea se uită la mine. L-am învins, eu sunt noul lor Alfa. Ştiau că asta e tradiția, că oricum aş fi putut să îi omor pe toți. Mai înseamnă că şi haita de foc a cucerit haita de pământ. Visul de acum 10 000 de ani se îndeplineşte acum, iar eu mi-am recăpătat onoarea.

- De acum eu sunt Alfa-ul vostru. Respectați-mă, altfel veți muri chinuiți. Dacă Alfa-ul vostru vechi a fost crud cu voi, eu voi fi şi mai crud. O nouă eră a început.

Toți mi se închină cu silă. Fluier pentru a-mi chema pasărea pe care atâția ani am ascuns-o, pe care am îngrijit-o în secret. Are un papirus în cioc. Desenez cu sângele vechiului conducător emblema haitei de foc şi îi fac semn păsării să plece.

***

Nu îmi vine să cred ce tocmai s-a întâmplat. E un dezastru. E sfârşitul nostru. Îmi simt mâna strânsă şi mă uit la ea. Cineva mă trăgea după el.

- Hai! Repede!

Fugeam amândoi. I-am luat-o înainte. Eram mai rapidă decât el. Mă uit în spate la el. El se uită la haita pe care o părăsea la nevoie.

- Cine eşti?
- Nu cred că e un moment potrivit să facem prezentările.

Are dreptate. Trebuie să plecăm de acolo.

- Haitei de foc îi va lua ceva să ajungă, puteam interveni.
- Nu suntem suficienți de puternici...momentan.
- La ce te referi?
- Gândeşte-te, e din haita de foc, e mult mai puternic şi impunător decât noi. Noi nu controlăm elementele suficient de bine încât să îl invingem.

Asta i-a şoptit Alfa-ul înainte de confruntare. Suspecta ceva şi l-a sfătuit ce să facă. Înseamnă că e fiul Alfa-ului. Mi-o ia înainte şi sare într-o gaură. Fără să stau pe gânduri, îi imit mişcările. Am întrat într-o ascunzătoare plină cu orhidee albastre. Se vedea cum transpirația îi curgea.

- Aici ar trebui să fim în siguranță pentru câteva ore, suficiente cât să ne odihnim.
- Trebuie să fugim mai departe şi apoi să ne odihnim.
- Nu, nu trebuie. Şezi şi îți voi explica.