Zehel

Dupa 30 de zile in UK

O zi însorită, probabil cea mai caldă de aici, trag ușor de coltul păturii încercând sa nu îl trezesc pe Devon, tot cu gândul ca jos în bucătărie am lăsat două țigări undeva pe frigider prin zecile de scrisori și pliante. Dar pana sa ajung acolo în drumul meu era baia, care trebuia folosită pentru ca seara precedenta am băut ceva mai mult decât un energizant. Caut prin camera plina de haine un tricou curat și o pereche de încălțăminte, încerc sa iau tricoul pe mine când dintr-o data cu coada ochiului îmi vad reflexia în oglinda, mereu am problema asta, ma trezesc cu parul în toate direcțiile, desigur ca trebuia sa iau peria sa îl aranjez apoi am încercat sa deschid ușor ușă care pe lângă faptul ca făcea un zgomot îngrozitor se mai și închidea singura, asta doar pentru ceva mai mult zgomot de efect. Dar o palmez ținând mânerul apăsat pentru a nu îl trezi pe Devon și o trag ușor spre mine. În baie am doar o oglinda mica asa ca nu mai dau asa mare importanță lucrurilor doar ma pregătesc puțin și încep sa cobor scările una cate una la fel de ușor, ca pe aer, pentru a nu trezi pe ceilalți colegi care locuiau acolo. Din bucătărie puteam privi gradina micuța, dar curată după ce am ajuns eu aici, am pus apa la încălzit, am luat borcanul cu cafea de pe masa, undeva intre aragaz și cuptorul cu microunde, ca de obicei la aceeași ora cu tot cu întârzieri pun doua linguri de cafea în cană, doua de zahar apoi torn apa fierbinte. Las câteva minute sa se depună cafeaua mai amestec de câteva ori, și încep sa răscolesc scrisorile și pliantele de pe frigider pentru cele doua țigări. În sfârșit sub scrisorile unui englez găsesc cele doua țigări și bricheta mea preferată de la cliper, nu știu ce e cu bricheta aici pentru ca de obicei o ton în geanta, probabil am uitat sa o pun înapoi seara trecută. Trag mai aproape scaunul pun cafeaua pe calorifer, scrumiera lângă și aprind o țigară, ma uit vreo zece secunde pe fereastră, erau câteva raze de soare care pătrundea printr-un colt din geamul bucătăriei, am sorbit o gura din cafea, da am nevoie de lapte, pun și câțiva stropi de lapte, totul e perfect ma asez din nou pe scaun și indrept fumul spre acel colt de geam pe unde razele soarelui pătrundea parca nu doar cu lumina ci și cu o aura mistică. Meditez... Stau beau cafea, fumez și meditez, ma frământă faptul ca nu am un job aici deocamdată, doar am aplicat pentru el și urmează sa fiu sunat, în fiecare zi aștept telefonul acela, ma plimb prin parcuri și aștept sa sune. În sfârșit, aud un sunet, este usa de la etaj, Devon s-a trezit se aud treptele cum trezesc una cate una îmi imaginez cum merge a lene sprijinindu-se de balustradă, mai gata sa cadă ca un zombie ce abia a renăscut.

Zehel: - Bună dimineața Devon!

Devon: - Hey! (cu o față comună ca atunci când nu ști de ce te afli într-un loc, parca a fost bătut în somn)

Zehel: - Cafea?

Devon: - Nu, doar un ceai ca de obicei!

Și asa am făcut am încălzit apa pentru ceaiul lui am pus în una din canile de pe scurgator doua pliculețe de menta vanilie și merișor trei linguri de zahar după care am turnat apa fierbinte.

Zehel: - Uite aici Devon, vezi ca e fierbinte! ( ca de obicei asteptam sa strige când bea, pentru ca niciodată nu ia în seama când ii spun ca e fierbinte, râdeam în sinea mea și ca un demon asteptam sa se întâmple)

Devon: - Aaaa...

Zehel: - Ha ha ha, știam eu!

Devon: - De ce e asa fierbinte?

Zehel: - De ce nu asculți niciodată?

Își ia nervos tigara care a mai rămas și o aprinde, eu încă rad pe înfundate, și îmi dau seama ca este a treizecea zi de când sunt în UK! Una din prietenele mele din România vrea sa vină și ea în UK dar nu îmi da foarte multe informații, îmi spune doar ceva despre un domeniu cam bizar pentru mine, și desigur ii spun și lui Devon în timp ce admir priveliștea însorită de afara și îmi savurez cafeaua. Da, ultima țigară... S-a stins, a ajuns la filtru! Devon trebuie sa plece la muncă și nici de data asta nu își ia mâncare, doar douăzeci de minute și rămân din nou singur, din nou stresat de situația cu jobul meu. După ce Devon a plecat la muncă am mers și-n nou în parc apoi la "Hannah" o fata din parc! Am simțit ca e ceva în neregula de prima de cate ori ma apropiam mai mult ii simțeam prezenta mai tare, asta îmi aducea aminte de o experienta din România când am locuit în Craiova într-un apartament și simțeam ceva similar, mirosul morții, cenușă combinată cu fumul lumânărilor undeva într-o lumina violet seara la apus. Hannah, îmi șoptea mereu, "Hannah ma numesc!" doar o silueta în mijlocul unui parc gol ce urma sa fie ferecat cu lactate la fiecare poarta, trebuie sa merg, nu îmi e teama nici de asta, Alucard e cu mine am meru în geanta book of shadows, pășesc ușor spre intrarea în cimitir din parc, mirosul acela și durerea unei morți bizare sunt mai intense, ma seacă de energie ca un copil care vede jucăria preferată. E aproape 08:00 pm la 09:00 pm parcul e complet închis trebuie sa ma grăbesc dacă vreau sa aflu mai mult. Merg printre morminte vechi poate de sute de ani cu pietre funerare măcinate de timp și vreme. Ajung în centrul cimitirului și întorc privirea spre partea stânga, da uite, o piatra veche de mormânt pe care a crescut mușchi din cauza umidității și timpului. Ma apropii mai mult cu pași mărunți, încă îmi șoptește ca este acolo ca vrea un prieten. Sunt aici Hannah, poți trai prin mine, timp în care ii ating piatra de mormânt și încep sa îmi golesc complet mintea, puteam sa ii simt povestea era atât de crud, fără milă, fără speranță. De obicei când las un spirit sa ma posede Alucard ma veghează: "Era doar o copilă dintr-o familie de teapa medie aici în apropiere de Wednesbury care a avut doar un tată alături de la vârsta apropiata scolii primare cu un mare regret și suferință pentru mama ce tocmai o părăsise pe ea și pe tatăl ei pentru un alt om cu un alt statut social, o fată care s-a îndrăgostit la vârsta de 15 ani în liceu de un bătăi cu 5 ani mai mare ca ea, ce putea sa ii ofere un viitor mai bun decât ar fi putut tatăl ei sa facă pentru ea, după aproape zece ani de căsnicie au apărut probleme în căsnicie, gelozie, alcool și afaceri ce nu aduc mândrie nimănui, în una din seri în timp ce își bea ceaiul preferat de levănțică și citea una din cărțile de istorie primite de la tatăl ei soțul vine acasă de la muncă ceva mai prost dispus ca de obicei, mirosind de la trei metrii sau mai mult a whiskey, ea vroia sa ii dea vestea ca or sa aibă un copil asa ca era zambareata și bine dispusa în ciuda motorului emanat de preaiubitul ei soț, el a făcut un jurământ, dacă o sa aibă un băiat, o sa fie mai dedicat pentru familie și o sa înceapă sa muncească pentru bani, dar dacă e fata o sa o omoare cu tot cu purtătorul sarcinii. Hannah știa ca în pântece poarta o fata iar la câteva zile de la veste a mărturisit ca or sa aibă o fata, stând pe același fotoliu citind și savurând ceaiul de levănțică. După aproximativ zece minute de certuri bărbatul a luat un cuțit de pe masa din bucătărie și a injunghiat-o pe Hannah ca pe un necunoscut!?" Ultima imagine din mintea mea în seara aceea a fost cu Hannah care se prăbușește pe podea cu o sarcina vizibila de aproximativ două luni. Îmi simțeam parul cum creste mai repede eram tot transpirat ca și cum eu as fi trăit tragedia! Mi-am dezlipit mana de piatra de mormânt și am grăbit pasul spre casa confuz și nedumerit. Câteva zile mai târziu într-una din zilele lui Devon libere m-am întors sa verific, era încă acolo eram tăcut știam ca nu se poate odihni asa ca am decis sa fac un ritual pentru a-i elibera sufletul. Am mers sa iau câteva lumânări am adunat din gradina unui vecin câteva plante pe care trebuia sa le folosesc în ritual, și am făcut-o! Am eliberat un spirit rătăcit de mai bine de 200 de ani! După alte câtva zile am mers la office pentru job, totul a mers bine și am luat interviul. Primesc telefon de la părinți "Izabela este în UK" ... Da tată dar nu a anunțat nimic... Dar ii este rău, a ajuns la un tip care vrea sa o trimită la produs... Nu mai e problema mea. Devon auzit acestea după câteva zile de munca în mașină către casa a spus ca poate sta cu noi, îmi pierdusem deja interesul pentru a face ceva pentru Izabela pentru ca a făcut totul pe ascuns, din promisiuni a făcut minciuni, și din minciuni minciuni mai mari. Dar Devon a insistat sa vina aici punându-mi întrebări "Dar unde o sa stea?, Dar ce o sa se întâmple cu ea?" oare sunt un demon pentru ca pot rupe atât de repede legăturile cu oamenii? Poate ca asa sunt dar sunt demonul meu cu un demon mai mare în umbră. A tor insistat si Izabela a ajuns în Wednesbury într-o stare mai mult decât deplorabila, dar nu simt compasiune pentru asa ceva. Devon crede ca face un bine unui necunoscut dar oare ass este? După câteva zile de stat împreună cu Devon și Izabela trebuia sa iau alta chirie și ma impacasem cu ideea ca doar o ajut pe Izabela sa se pună din nou pe picioare, nu vroiam decât sa își găsească un job și sa ne descurcam mai bine aici, împreună. Dar în prima seara chiar după ziua mea când am petrecut cu Devon pe 25 iulie a spus ceva ce mi-a atras atenția, oare, nu e posibil, dar dacă....
Nu, nu cred, de ce sa ma poți munci aici normal? Poți munci anormal? Ce poate însemna asta? În cele din urma după alte două zile în care am fost la munca am aflat ca ea a venit în UK pentru prostituție, dar trebuia sa ma asigur ca nu e o gluma sau altceva. Următoarea zi o alta problema, cred ca asa se întâmplă când vrei sa faci bine Sylvia e la spital, primesc mesaj de la mama ei, cad ca fulgerat, încă era cu Devon și Izabela dar nu vroiam sa îmi împart tragedia cu nimeni, mai bine sufeream în tăcere, m-a bufnit plânsul, se întâmplă când persoanele dragi au probleme. Izabela în cele din urma își arata fața, începe în camera sa îmi povestească despre ce decor vrea ea, și despre cum vrea sa își trateze "clienții" nu e ceva nou, am prevazut iar a doua zi de fata cu Devon ii cer datele din buletin pentru a certifica în țară dacă nu cumva are vreo problem cu politia, și bănuiala se adeverește, la pauza de masă primesc mail cu tot ce a făcut în țară de la trafic de droguri la prostituție, seara a urmat sa am o discuție cu ea nu înainte de a-i spune lui Devon ca nu o sa mai fie prin preajmă și ca se poate duce oriunde sa își trateze clienții cu decoruri muzică și uleiurile ei fermecătoare.
Devon mi-a confirmat ca am dreptate, dar a întors capul spre dreapta, ceva e în neregula oare cu el? Seara I-am prezentat izabelei doar o mica parte din ceea ce făcuse în România și desigur timpul pe care îl are la dispoziție sa își facă dispariția. Cred ca asta a fost am scăpat de probleme, deși vedeam ca Devon e mai distant și abia dacă mai vorbește, am presupus ca e doar îngândurat pana în una din zile când a elaborat o mica poveste cum ca Izabela are nevoie d câteva lire pentru mâncare. Știam ca se comporta ciudat pentru ca de fapt minte, ciudat cum dintr-o data un om pe care îl cunoști de aproape douăzeci de ani începe sa minta doar pentru a proteja o fata de mâna a treia care se prostituează cu tot felul de hidosenii pentru bani. În cele din urma a ales, sa piardă un amic pe care îl știe de când a început sa meargă afara pentru un nimic cu o poveste ce vinde dezamăgire, dar nimic mai mult decât câteva minciuni suprapuse cu probleme de sănătate. Și o bătaie zdravănă în una din serile ei productive care a lăsat-o cu câteva semne vizibile pe corp. De fapt descopăr ca Izabela continua sa se folosească de oameni în stilul propriu ieftin cu povestioare ce te lasă pe moment perplex.
Minciuni spui în cazul acesta poți face ce vrei Devon nu mai e treaba mea, de astăzi poți sa te gândești ca nu ne știm, eu vreau doar ca Izabela sa nu mai îmi minta părinții sau sa vrea sa mai ceara vreun favor. Dar încă minte e clar e mai orb decât demonii ce nu pot auzi în întunericul nopilor cu luna plina. Nu am nimic de făcut, primesc reproșuri deși știe ca am dreptate,doar întrebări cu doua răspunsuri similare. Cred ca uneori e bine sa nu ajuți pe cei prefăcuți or sa ia doar ce vor din viata ta, și or sa stea cat le oferi ceva unii amic te vor acolo doar când vor sa ii împaci cu fostele. Apoi ești nefolositor, alții vor doar sa se folosească de banii tai, de asta oamenii mint, sa ascundă sa rănească și sa obțină lucruri, poate de asta e bine sa ți un prieten demon lângă tine decât ceva ce vrea sa iti vorbească când e în depresie. Oamenii pot fi egoiști mincinoși pentru a își atinge scopul, investighează înainte! După încă o zi aflu de boala pe care o poarta Izabela, poate singura ei comoara genetică, HIV, din nou un mail care ma pune pe gânduri când cineva îți spune ca merit ceva mai bun poate vrea sa iti spună de fapt " tu nu merit HIV" singura veste buna în ultima săptămână a fost ca Sylvia nu mai e în spital și e mult mai bine, nu te încrede oricum în nimeni oamenii mereu rănesc! Nu da nimănui o șansă, asa nu o sa iti pară rsu de nimic!

Chiar crezi ca după minciuni încredere vine?
Te înșeli prietene, mi se rupe acum de tine!
Te folosești de situații și crezi ca sunt prost!
Dar dacă demonii îmi șoptesc, minciuna ta mai are rost?