You and I [Luke Hemmings Fan Fiction]

Capitolul 3 - Ma bucur ca esti aici

M-am băgat sub patura si am dat drumul la televizor, știri. Perfect! Era o știre despre droguri cu amestec de băutura. Am decis sa schimb canalul asa ca am ajuns pe un film. Deodată ușa s-a deschis, in fata mea apărând tata.

- Buna! Ii zic eu

- Buna! Cum a fost la întâlnire?

- Ce întâlnire? Il întreb aducându-mi aminte ca nu i-am zis.

- Pai de ce te-ai aranjat atat?

- Am vrut sa ma plimb....

- Ai mâncat ceva?

- Nu imi e foame! Ii zic eu începând din nou sa butonez.

- Maine sunt plecat toată ziua....

- Ok!

Si dupa a plecat in bucătărie lăsându-ma singura.

Luke

Stateam pe o banca din parc si ma uitam in gol gândindu-ma la ce trebuie sa fac. Deodată telefonul meu suna si vad ca e Natt.

- Alo? Zic eu si remarc ca am o voce ciudata.

- Unde esti?

- Suni ca mama.... Zic eu si rad scurt.

- Unde esti? Te scuz doar daca esti cu una pe undeva si.....

- Da sunt. L-am intrerupt eu

- Ok! Te las si fa-o bine de tot!

- Pa. Zic eu si închid telefonul. Nu ma puteam gandi decât la buzele ei rosiatice si obrajii care ardeau de nervi dupa. Dar nu o inteleg.... Daca nu vroia asta de ce a început-o! Oricum acum daca as merge la ea, ne-am certa din nou. Dar daca nu as merge ne-am certa mai rau, asa ca iată-ma mergând spre casa ei.

Am batut la usa o data, fara sa primesc niciun raspuns. Dar dupa cateva secunde usa s-a deschis si in prag a aparut un barbat inalt si brunet, cu o statura impunatoare.

-Te pot ajuta cu ceva?

In spatele lui a aparut Cher, dand din cap ca nu.

-Ma scuzati, am gresit adresa.

M-am rasucit pe calcaie si am plecat, aruncand o ultima privire spre casa ei si spre ea.

Cher

A venit. Desi credeam ca nu o sa o faca, totusi a venit sa-si ceara scuze. Insa nu sunt destul de proasta cat sa i le accept.

M-am intors pe canapea, prefacandu-ma atenta la filmul pe care il urmaream. Tata a venit in fata televizorului, facandu-ma sa-mi intind capul in incercarea de a vedea.

-Il cunosti? Ma intreba tata ridicand din spranceana si batand usor din picior.

-Nu l-am mai vazut in viata mea, spun eu fara interes.

Tata pleaca in bucatarie, parand multumit de raspunsul meu, iar eu m-am dus la mine in camera si ma uitam pe geam. Am luat ursuletul mic in brate si ma uitam pe geam. In capul strazii l-am vazut pe Luke stand pe bordura.

Mi-am scos capul pe geam ca sa-l observ mai bine si am incercat sa-i atrag atentia fluturandu-mi mainile in aer. Dandu-mi seama ca nu ma vede, mi-am intors privirea in alta parte. La geamul vecinilor era o fetita care se holba la mine speriata. Mama ei a venit si a tras perdeaua, aruncandu-mi o privire rautacioasa.

M-am hotarat sa plec dupa Luke. Am coborat scarile si am iesit pe strada la inceput alergand si dupa intrecandu-ma cu melcul. Acum am observat ca Luke se ridicase si mergea pe mijlocul strazii. Am mers la el si l-am luat in brate pe la spate, incolacindu-mi bratele in jurul taliei lui. S-a intors cu o expresie mirata. Dupa ce a vazut cine sunt, fata lui a devenit trista.

Luke

Am stat pe bordura asteptand ca tatal ei sa se evapore si eu sa intru sa vorbesc cu ea, dar am realizat cat era ceasul, faptul ca Natt ma astepta acasa cu cine stie cine sau cate asa ca trebuia sa plec si eu.

M-a luat prin surprindere imbratisarea ei. Vroiam sa zic cate si mai cate, dar nu mi-a iesit decat un oftat scurt.

-De ce ai venit? A intrebat ea.

Eu am dat usor din umeri iar ea si-a dat ochii peste cap. A vrut sa plece, dar s-a intors dupa ce a luat putina distanta.

-Pot sa te intreb ceva? Tu ma placi?

Eu am dat din cap in semn ca da si m-am fastacit. Dar am dat din nou din umeri.

-Stiam ca nu esti serios.

Propozitia ei m-a lasat rece, aducandu-mi aminte de toate fufele cu care m-am culcat.

Ea ma privea dezamagita, pana cand am prins-o de incheieturi si am tras-o aproape de mine. Foarte aproape. Nu vroia sa se uite in ochii mei, asa ca i-am ridicat barbia cu doua degete.

-Uite, stiu ca nu ma prea pricep la cuvinte. N-am fost niciodata bun la asta, o stim amandoi. Insa vreau sa-ti spun un singur lucru. Ar putea fi cel mai adevarat lucru pe care l-am spus vreodata: Mi-ai lipsit, Cher.

Ochii ei straluceau. S-a ridicat pe varfuri, calandu-ma usor pe adidasi. S-a apropiat de urechea mea, dorind sa-mi sopteasca ceva, dar n-am lasat-o si am tras-o intr-un sarut dulce.

Cand ne-am despartit din sarut simteam pentru prima oara in viata mea enervantii fluturai in stomac si o aroma dulce pe buzele mele.

Ea ma privea cu un amestec de inocenta si uimire in ochii ei caprui. Am vrut sa-i zic ca e ok daca vrea sa nu ne mai vedem, dar ea m-a sarutat din nou.

Cher

L-am sarutat din nou, ca pentru a-i demonstra ca ceea ce s-a intamplat nu a fost o greseala.

-Si tu mi-ai lipsit.

El m-a ridicat pe sus si a inceput sa ma invarta in aer.

-Sa nu mai pleci niciodata, am soptit.

-N-am sa mai plec.

Momentul nostru frumos a fost insa stricat de tata.

-Cher, ce naiba faci acolo?

Tresarind, Luke m-a lasat jos din bratele sale.

Tata se apropia de noi, parand nervos.

-Ai zis ca nu-l cunosti pe baiatul asta! Ce se intampla aici?

-Tata, ti-l prezint pe Luke. Prietenul meu de la gradinita si baiatul pe care tu obisnuiai sa-l inveti sa joace basseball.

Tata l-a privit uimit, apoi a inceput sa zambeasca. I-a intins mana, iar Luke a luat-o, strangand-o cu forta.

-Ce faci tu in Londra? Intreba el.

Luke paru pentru o secunda sa ezite, dar apoi raspunse simplu:

-Studiez inca si lucrez intr-un mic restaurant.