You and I [Luke Hemmings Fan Fiction]

Capitolul 6 - Hai sa ardem impreuna

Cher

-Pleaca, Luke, i-am zis pe cel mai autoritar ton posibil. 

-Dar...

-Pleaca, am repetat nervoasa. 

Si-a coborat privirea in pamant si a dat cu piciorul intr-o pietricica. 

-Cher... Imi pare rau...

-Am zis sa pleci. 

-Bine, a spus arogant. O sa plec si nu o sa te mai deranjez vreodata.

Si-a indreptat spatele, s-a rasucit pe calcaie si a plecat cu ursuletul de mana.

Mi-am petrecut seara privind filme siropoase si plangand in hohote din cauza scenelor romantice. Mi-am deschis jurnalul si am inceput sa notez evenimentele zilei de azi. Din nou poza a alunecat printre pagini, iar de data asta voiam sa o ard, am luat bricheta tatei, am aprins-o cu mainile tremurande si cand eram gata sa ii dau foc, bricheta mi-a alunecat printre degete. Din fericire, nu s-a intamplat nimic. 

Am rasuflat usurata si am pus poza la loc in jurnal. 

M-am hotarat sa ma culc, asa ca am tras toate draperiile, m-am asezat pe pat si am adormit. 

Cand m-am trezit si am realizat -cu greu- ca e dimineata, mi-am dat seama ca nu am ce face. Tata probabil era plecat ca de obicei, si eram singura in toata casa. 

Primul lucru pe care l-am facut a fost sa merg si sa iau toata mancarea de pe frigider, sa o duc pe masuta din sufragerie si sa ma uit la toate episoadele din Batman existente. 

Ies din casa plictisita, incerc sa traversez strada, dar masina era sa dea peste mine. Aleg buimacita inapoi in casa si incui usa, sprijinindu-ma de aceasta. Imi trageam cu greu sufletul. Cand era sa ma loveasca masina, mi-am vazut intreaga viata prin fata ochilor si am realizat ca, daca as muri astazi, singurul meu regret ar fi ca Luke nu stie cat de rau imi pare ca l-am tratat cu atata indiferenta.

Am alergat acasa la Luke, gafaind foarte tare. Imediat ce am ajuns, am batut la usa si mi-am sprijinit mainile de genunchi, incercand sa respir. 

-Cine naiba esti tu? a intrebat un baiat inalt cu parul negru acoperindu-i ochii verzi. 

Nu l-am bagat in seama si am fugit pe langa el, intr-o camera din care se auzeau sunete ciudat. Pe pat i-am vazut pe Luke, iar deasupra lui statea o fata roscata si inalta. 

-Luke, am tipat.

-Ce?! a exclamat el, sarind buimacit din pat si incercand sa se acopere cu o patura.

-CE NAIBA FACI AICI?!

-Eu..

-Niciun "eu"! Am venit aici sa iti cer scuze pentru ca m-am purtat urat cu tine, lucru de care mi-am dat seama cand era sa ma loveasca o masina sau probabil cand era sa-mi ia casa foc, inca nu sunt sigura, iar pe tine te gasesc asa, cu curva asta fara nume deasupra ta! 

-Ma cheama Anna, a zis roscata.

-Nimanui nu-i pasa de tine si viata ta nesemnificativa!

-Cher, linisteste-te, a zis Luke, apropiindu-se de mine ca de un animal periculos.

-Nu-mi zice mie sa ma linistesc! am strigat cu lacrimi in ochi. Tu esti cel care a distrus o posibila impacare si o viata minunata! Dar stii ceva? De data asta, daca mor diseara, nu o sa mai am absolut niciun regret! 

Am iesit furtunos din camera si cred ca l-am lovit din greseala pe baiatul brunet, pentru ca l-am vazut pe jos, cu mana la frunte, dar am ignorat asta si am continuat sa fug, pana ce am ajuns in parc, unde, imediat am fost lovita de un baiat. 

-Hei, hei, ce s-a intamplat? a intrebat el, cand mi-a vazut lacrimile din ochi.

-Nimic, am iesit de la un film lacrimogen, am spus, stergandu-mi lacrimile si schitand un zambet. 

-Eu sunt Peter, a spus brusc, afisand un zambet de pisoi parasit. 

-Eu sunt Cher, i-am raspuns, zambind la randul meu, un zambet adevarat de data asta. 

-Vrei sa ne vedem diseara? 

-De ce? am intrebat putin confuza.

-Daca soarta m-a facut sa dau peste tine, trebuie sa fie ceva, nu? 

-Probabil, am raspuns.

-Deci vii diseara? E un festival de muzica rock la care chiar mi-ar placea sa merg.

-Ador muzica rock. Ne vedem acolo, i-am spus si l-am sarutat scurt pe obraz. 

Am plecat spre casa sa ma pregatesc. Cand a venit timpul, m-am dus la festival. 

Peter era deja acolo, vorbind cu cativa prieteni. 

-Hei, Pete, am zambit.

-Nu-mi spune asa, a ras el si m-a sarutat pe obraz. Ce mai faci?

-Bine. Tu?

-Pe aici, a raspuns zambind vag. 

Am ramas pe langa Peter in timp ce vorbea cu prietenii lui, dar curand un domn cu microfonul mi-a atras atentia, acesta anuntand ca Luke va intra pe scena. 

Mi-am intors privirea spre scena, urmarindu-l pe acesta cum canta, pana cand am recunoscut una dintre melodii, "I miss you".

Privirile noastre s-au intalnit si puteam jura ca melodia e pentru mine. Ochii mi s-au umplut de lacrimi.

Melodia s-a terminat, Luke a coborat de pe scena iar eu i-am sarit in brate. Am inceput sa plang si sa-mi cer scuze in repetate randuri. 

-Cher, imi pare rau, tot ce ai vazut a fost o minciuna, nu e ceea ce pare, eu doar...

I-am intrerupt cascada de cuvinte cu un sarut.