O NoUă VIAŢĂ

Realitatea

-ALEEX!

In acel moment nu mai imi simteam picioarele.Vedeam farurile ca imi orbeau vederea , soferul speriat si auzeam claxonul care imi spargea timpanele.Incerc sa fug , fac un pas , masina vireaza in dreapta dar tot reuseste sa imi atinga piciorul si o mana , ma arunca pe cealalta parte a drumului , masina merge intr-un copac.

Simt cum toata viata mi se scurge prin picaturile de sange care se scurg din mine pe hainele si pamantul pe care stau.

Nu imi simt picioarele , nu pot sa ma ridic ! Imi vad prietenii care vin la mine strigand , persoanele care din curtea petrecerii sunt socati , vad soferul care iese din masina , ce bine ca nu a patit nimic! Dar eu ?

-Suna la 911 , acum ! aud eu in departare

Ochii mi se deschid si mi se inchid zarind umbre prin multe forme.
Privirea incetosata si auzul tot mai mic

Imi inchid ochii , sperand ca este un cosmar , dar din pacate nu este.Deschid ochii si aud sirenele de la ambulanta si prietenii mei strigandu-ma

Ma trezesc la spital , cu mama si tata langa mine dormind , si prietenii mei pe coridorul spitalului.

Speriat , ma uit peste tot . Incep sa respir tot mai tare , pupilele mi se dilatau . Mama se trezeste. Ma vede treaz , il trezeste si pe tata si ma intreaba mama:

-Esti bine ? Multumesc Doamne ca nu ai patit nimic , spuse ea

-Am , asa cred , spun eu

- Oh Doamne fiule , ne.am speriat de moarte , bine ca esti bine , spuse tata

Ma uit imprejur , si nu imi simt piciorul drept. Doamne sper sa nu fie in ghips.
Imi e si frica sa ma uit . Imi cobor privirea tot mai jos , trag patura cu care sunt acoperit , si da , am piciorul in ghips.

Sincer , ma bucur ca e doar atat.Putea fii si mai rau.

Ma uit pe geam , si ii vad pe scaune pe prietenii mei.

- Hei , mama, poti sa ii chemi pe prietenii mei aici , te rog ? intreb eu

-Desigur. spuse ea. Haide sa ii lasam singuri spuse mama catre tata

Ies parintii mei , si pe usa imi vad prietenii intrand , cu lacrimi in ochi si zambete.

Puteam simtii acea energie pozitiva de care aveam nevoie in acest moment.Intra pe usa cu totii , chiar si Razvan, si se aseaza fiecare unde poate

-Esti bine ? Intrba Stefan

-Ai patit ceva? Intrba Antonia

-Cum esti? Intreba Hope

-Ce au zis doctorii ? Intreba Freya

-Ai nevoie de ceva ? Intreba Dylan

-Cand pleci? Intreaba Alexis

-Hei prieteni , ma lasati sa raspund la o intrebare ? spun eu (intrebare retorica)

-Sunt bine , am piciorul drept in ghips , si doctorii au zis ca imi dau drumul acasa maine. raspund eu

-Pfuu . ce bine . spusera toti in felul lor

-Stiu sa opresc traficul , nu gluma . spun eu cu un ras dupa

-Apai si ceva normal , adica esti Alex , ce nu opresti tu ?! spuse Antonia cu un zambet pe fata razand

-Noi te lasam sa te odihnesti , ai nevoie. spuse Razvan in numele tuturor.

-Ok , vorbim maine . Aveti grija de voi.Trebuie sa fiti si voi obositi.

-Si tu de tine , bye ! spusera toti