Fallithy este o simpla studentă a M.A.C., aflata în anul I. Împreună cu Sophie McKane, colega sa smintită de apartament, Fallithy pune la cale un plan ingenios pentru obținerea unui A la cursul de Reportaj.
Ceea ce nu știe Fallithy, însă, este ca o...
Mi-am scos capul de sub așternuturi, privind chinuită alarma printre ochii bulbucați. M-am ridicat cu greu pe marginea patului, moțăind în poziție Turceasca încă câteva minute, până ce Sophie a apărut în pragul ușii mele dărâmate.
De ținut minte :Mergi la Bob, de la întreținere.
Sophie a început să bată cu piciorul în podea, într-un gest enervant care m-a făcut sa strâmb din nas. - Care-i treaba, Sophie? Am vorbit, având vocea răgușită. Am tușit de câteva ori până ce a revenit la normal.
-Seara trecută ai refuzat să îmi zici ce este intre tine și Ruben, Sophie mi-a zis, începând sa îmi scotocească prin dulap precum un mic diavol tasmanian.
-Asta pentru că ai ajuns acasă de la Cameron la cât? 4? 4:30? Să nu mai spun ca erai fumată, am admonestat-o, trântindu-mă înapoi pe pat, cu ochii fixați pe tavan.
-Oricum, Seth și Reed se încordau de fiecare dată când cineva îl pomenea pe Ruben, era amuzant, Sophie a zis, începând să râdă. Ca să-i necăjească, Corentin l-a chemat acolo pe Cain, colegul de apartament al lui Ruben, Sophie a continuat printre hohote, făcându-mă sa o privesc urât.
-Știu cine e Cain, i-am răspuns, ridicându-mă de pe pat și luând în mâini hainele pe care Sophie le alesese pentru mine. Mergi și te schimba, Sophie, o sa întârziem, i-am zis, privind fix ceasul telefonului. Sophie a ridicat din umeri, bombanind ceva în barba, apoi a plecat, împiedicându-se în pragul ușii.
După ce am luat pe mine perechea de blugi negri și puloverul pe care Sophie mi le alesese, am tras pe mine jacheta de piele, apoi m-am încălțat cu niște bocanci. Nu eram singura dacă erau ai mei sau ai Sophiei, ii găsisem în living.
7:45.
-Haide, Sophie, o sa întârziem, m-am plâns, începând sa bat agitata cu piciorul în podea.
7:46.
-Sophie, ieși odată, știi doar ca domnului Solomon nu ii plac întârziații.
7:47.
-Sophie, dacă nu ieși, intru eu, am țipat, agitata, mergând către ușa ei și bătând de câteva ori cu pumnul.
7:48.
Am deschis ușa, dând nas în nas cu o imagine pe care n-o s-o uit niciodată. Sophie era în pat. Dezbrăcată. Peste Cameron. Dezbrăcat.
-Doamne, iartă-mă, am țipat, trântind ușa în urma mea și acoperindu-mi ochii cu mâinile. Am tras de câteva ori aer în piept, apoi m-am poziționat în fața ușii. Eu plec, nu faceți prostii în camera mea! Am țipat, apoi am mers grăbită către ușă, trântind-o în urma mea. Am alergat pe hol, văzând ocazional câte un student întârziat. Când am ajuns în parcare picioarele mi-au prins rădăcini în pământ. Campusul era destul de mare, iar până în clădirea principala aș fi făcut până la 15 minute pe jos. Resemnată, m-am întors pe călcâie, mergând printre mașinile de numeroase culori către locul în care știam ca îmi lăsasem mașină.
Sau locul în care tata îmi lăsase mașină. Acum 5 luni.
Nu îndrăznisem încă să mă ating de ea, și dacă se putea, as mai fi lăsat-o în parcare încă câteva luni bune. I-am văzut culoarea de un albastru metalizat de la câțiva zeci de metri. Era inconfundabilă.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
