Inimi Însângerate

8. Altercații

-Da, îmi place Reed.   

Mâinile lui Sophie s-au oprit în aer, iar ochii săi m-au fixat cercetători. S-a apropiat de mine, apucându-mi capul în mâini și apropiindu-mi-l de al său. Apoi, subit, și-a fixat atenția asupra lui Cameron, care stătea cu spatele la noi. I-a dat o scatoalcă peste ceafă, făcându-l să se întoarcă surprins.

-I-ai dat droguri? A țipat peste muzica, indicând cu degetul arătător către mine.

-Îmi pare rău, blondi, n-am făcut nimic, s-a scuzat, ridicând mâinile în aer în semn de predare, apoi s-a întors către grupul sau de prieteni, dând pe gât un pahar cu bere. Sophie s-a întors pe călcâie către mine mai confuza ca oricând.

-Nu înțeleg. Nu ești drogată, nu mirosi a alcool, și totuși, mi-ai dezvăluit ceva... Imposibil, a vorbit după o scurta pauză. Am început sa râd, însă ea rămăsese la fel de serioasa.

-Este ceva de moment, am zis, ridicând din umeri, apoi m-am sprijinit din nou cu coatele de gardul de protecție, având privirea ațintită asupra băieților.

Am început să bălăngăn ușor din cap, cu un zâmbet tâmp pe buze și cu parul căzut deasupra feței. Se făcuse destul de târziu, iar temperaturile continuau să scadă, însă îmi simțeam corpul încins.

Datorită acelor ochi ciocolatii.
Care continuau sa ma fixeze.
Și să îmi trimita fiori.
Și să îmi facă stomacul sa se agite.
Și mușchii sa se contracteze.
Și...

Mi-am simțit umărul atins și mi-am întors ușor capul, pentru a da peste Ruben, ce ma privea cald cu ochii săi verzi. Mi-a zâmbit, făcându-și loc intre mine și fata de lângă mine, apoi s-a rezemat și el de gard.

-Ce faci? A întrebat, zâmbind cu un colț al gurii.

-Bine, tu? Răspunsul meu a venit imediat, făcându-mă sa vreau să mă izbesc cu fața de asfalt. Speram ca Ruben să nu creadă că nu am chef de el datorita răspunsului meu prost gândit.

-Voiam doar să îmi cer scuze, m-a anunțat, fixându-mă. L-am privit întrebător, iar el a clarificat imediat. Pentru episodul cu mașina.

-Aa, desigur, este în regula. N-am nimic, l-am asigurat, zâmbind cald către el. Mi-a înapoiat zâmbetul, apoi s-a postat înapoi în rândul din spate. M-am întors cu spatele către scena, privindu-l cu vădit interes pe Ruben. Ma întrebam de ce avusese fața aceea posacă până acum câteva zeci de minute.

-Pot sa arunc o privire? A întrebat, indicând cu degetul către tâmpla mea rănită. Am aprobat din cap, iar Ruben mi-a zâmbit, ulterior aplecându-se până ce fața sa a ajuns la același nivel cu a mea. Și-a pus mâna stânga după ceafa mea, cu mana dreaptă dându-mi părul după ureche. A clipit des, apoi și-a apropiat capul de mine, astfel încât respirația sa mi se izbea de buze. Totuși, ochii sai erau încă fixați pe rană. L-am privit pieziș, după care brusc, mi-am acoperit urechile cu mâinile, la fel ca toți ceilalți oameni de aici. M-am întors pe călcâie, șocată, privind către scena, unde Seth îl ținea de jachetă pe Reed. I-am văzut buzele mișcându-se, iar maxilarul său era încleștat.

Ce naiba s-a întâmplat?

Corentin a apărut lângă ei, încercând sa îl liniștească pe Reed. Ulterior, Reed l-a fixat din nou pe Seth, apoi și-a tras mâna din strânsoarea acestuia. Corentin l-a apucat de gulerul jachetei tocmai când era pe punctul de a ieși de pe scenă, făcându-l sa se întoarcă pe călcâie către el și să îi oferte un pumn în obraz care l-a trântit jos.

Toată mulțimea amuțise, în boxe auzindu-se acum țipetele lui Seth. I-a spus lui Reed să aștepte, însă acesta era de mult plecat de pe scenă.