Wendy-o viață învăluită în mister

Eu sunt...

      Dedicat TEODORA1405

      ,,Of...franghii nenorocite!Mainile imi sunt atat de zgariate din cauza lor...aproape ca sangereaza!"gandeam cu voce tare.
        M-am uitat trista in jur...nimic.Era atat de intuneric!Insa,mai era un lucru de facut:ultima speranta.
         -Ajutoor!Va rog,aju...o mana vanjoasa imi astupa buzele.Usa se deschise,becurile,aprinse.Pantofii celor de fata scartaiau pe podeaua proaspat lustruita.
         -Amanda,de ce nu ai spus ca fata e asa descreierata?!rosti ca scos din sarite,barbatul de la spatele meu.Rasuflarea sa rece,imi dadea fiori de gheata prin tot corpul...
          -...mai bine,adu niste banda,sau scoci,spuse grabita o alta voce masculina.Oare cati erau?Oh,da...o adevarata banda,exact cum s-au numit in apelul vocal.Si am vazut,cum nu mai puteam vorbi...Vocea adevarului era acum starpita.Ferecata...

           -Cu muult mai bine acum!ranji cel care avuse ideea asta.Deja,il urasc pe tip..pe toti.Am intors privirea(caci tot restul trupului imi era imobilizat)si am zarit-o pe EA carand doi saci plini cu...
           -Aur si cristale rare!Tot ce e mai bun pentru voi,baieti!Haideti,sa ciocnim paharele astea,din pacate,umplute cu apa de la chiuveta,dar in curand cu cel mai fin vin gustat vreodata.In cinstea lui Wendy!Daca nu era ea..si lantul ei,nu ajungeam aici.Iti multumim,copilo!
         Apoi,incepura sa rada...si sa bea...apa. 
    
        *Autoarea*
        Intre timp,in familia Walys

      Wittany-
      Am alergat ca o nebuna pe strada,in dorinta de a ajunge la spitalul mentionat de
fata...In schimb,doar gandindu-ma la ce va urma,ma simteam atat de rau ca i-am lasat fara vreo veste de la mine timp de 7 ani.Nu meritau asta...Iar acum biata mea sora...
        Fara sa imi dau seama,m-am izbit in drumul meu de...John.
        -Scumpo,ce cauti aici?E tarziu si e periculos pentru tine aici,la ora asta!
         Era atat de protector!Cateodata asta ma sufoca...Ma stranse in brate:
        -Sunt bine...acum ma grabesc.Am facut cativa pasi in fata,dar imi apuca mana si ma opri.
       -Mama mi-a spus de tine.Si mi-am dat seama ca acel copil nu era sora ta...Orice ar fi,eu vin cu tine.
      Am izbucnit in lacrimi.Voiam sa ii povestesc,dar nici nu puteam vorbi.Intelese,si in scurt timp ne-am urcat in masina noastra.Secundele si minutele se scurgeau atat de greu,incat credeam ca voi exploda de  nerabdare.
      Astfel,dupa o jumatate de ora,am gasit locul mult asteptat.Am intrat ca o tornada in spital si am intrebat o asistenta unde e camera in care era gazduita aceasta.
       Urcasem scarile...am impins usa,care scartaise zgomotos.Mi-am descoperit fața...Oh,Doamne!Eram atat de speriata de imaginea ingrozitoare a Briannei!Pielea sa era foarte zgariata,iar piciorul afectat insangerase pansamentul.O multime de ganduri negre imi trecura prin minte...atatea soapte.Pentru cateva clipe,intreg universul meu se sfarsise.Eram dezamagita...ma gandisem numai la mine,la suferinta mea.La persoana mea:am fost atat de egoista...Imi e rusine sa ma mai privesc in oglinda,imi e teama de ce am devenit... 
       Michal,tatal meu,intoarse capul...isi scoase ochii din orbite.Apoi,se ridica brusc de pe scaun...mergand incet spre mine.
      -Wi-Wittany...tu-tu esti?glasul ii tremura.Eu,in schimb,dadusem sfioasa din cap,in semn de ,,da".
     -Tati?...ne-am strans unul pe celalt,mai puternic ca niciodata.In acel moment,mi-a fost redat ceva ce nu mai aveam de mult:parfumul copilariei.Acel parfum al momentelor cu el,cu mama...
          -Wittany!Tu-tu esti!Cum ai...unde ai fost?!Au trecut 7 ani!Stii cat am suferit?!M-ai facut sa mor de durere si sa renasc din propia-mi cenusa pentru...faptura aceasta!Ai atatea explicatii de dat,insa nu e timp.
         -Brianna?Surioara,ma auzi?Spune-mi ca esti aici...spune-mi!
        -Umm?...Sunt...unde sunt?Cine esti tu?
        -Sunt sora ta!
        Aceeasi reactie a avut-o si ea,sfarsind cu tipete de bucurie...O familie reunita!Doar ca...cum le-as fi putut spune despre tot ce am realizat in acesti ani?...I-as fi distrus pe amandoi!
        -Ma bucur sa te vad din nou asa fericita!exclama sotul meu.Acum,nu mai aveam niciun secret.Era timpul sa le spun...
        -Cine este el si de ce te cunoaste,draga?intreba ofensat parintele meu.
        Am tras aer adanc in piept.
        -Tata,Brianna...el este John,si suntem casatoriti.
         M-am indreptat catre acesta,si mi-am incolacit bratele in jurul taliei lui.

         *Toate acestea  au fost povestite cu lux de amanunte de catre Wittany.*
       
          Si acum,inapoi la poveste.Cu totii se stransera in camera de zi,si se putea auzi cum numarau si imparteau toti banii.O mica inimioara din sticla cazu si se rostogoli accidental in hol,unde eram legata ...am deschis-o.Era o poza de familie si alaturi scria:,,Eu,Aiden si Wendy Ross."
        Era un bebelus,la fel ca in ramele de zilele trecute,gasite mai intai in masina politistului,iar a doua  ,originala,ce se afla in pivnita din orfelinat...cu aceleasi trasaturi,ale mele.Este femeia pe care,pana acum o credeam matusa mea,Amber Ross.Dar,pe bebelus ... Il cheama ,,Wendy".
       Eu sunt atunci...fiica ei,a vedetei de la Hollywood,atata timp cat,conform fotografiei,sunt o ,,Ross"?...
         
      #Wattys2016